Poetul Alexandru Macedonski la Cernavodă

Poetul Alexandru Macedonski la Cernavodă

Macedonski era mare şi tare în capitală. Deşi se împrietenise cu unul Papanicopol, pentru că avea o soră frumoasă ca o zână, deşi venise în Cernavoda cu geamantane de cărţi, poetul se plictisea îngrozitor şi atunci devenea şi el vânător de senzaţii. Făcea câte o farsă celor dinprejur şi se distrau cu toţii.

Pe la sfârşitul lui martie 1879 Macedonski primi o telegramă din Bucureşti, care-i vestea că pe ziua de 1 April se desfiinţează judeţul şi, deci, şi prefectura Silistrei. Amărât nu fu de această desfiinţare, ea-i deschidea perspectiva altor posibilităţi. Se gândi să facă numai o farsă poliţaiului Gherghel, una de plecare, usturătoare, căci avusese de suferit după urma lui.

O adresă cu toate formele oficiale şi în termenii cei mai birocratici fu fabricată numaidecât, prin care aducea la cunoştinţă poliţaiului Gherghel că ministerul de interne a primit demisiunea generalului G. Cantili şi a numit în loc prefect pe Gherghel. Cu această adresă în mână, curierul prefecturei bătu seara la uşa poliţaiului, care tocmai sosise chefliu de la o ispravă vânătorească.

Gherghel luă adresa, o citi, respiră cu plăcere vestea, a făcut cunoscut celor ai casei şi, pentru că afară era întuneric şi ploua, iar pe uliţele oraşului, nepietruite, un noroiu fără seamăn, hotărâ să rămână acasă. Totuşi, făcând fel de fel de planuri pentru viitor, între care şi acela de a înstruna cât mai mult pe directorul prefecturei, care sfida pe toţi, nu-i venea să se culce. Trimise doar după câţiva intimi, după un taraf de lăutari şi un chef monstru ţinu încordată bucuria lui Gherghel şi atenţia vecinilor până către ziuă.

Dimineaţa trimise pe un ipistat să cheme la el, acasă, pe directorul prefecturei, pentru a-i da « instrucţiiuni urgente ». Dar ipistatul se întoarse cu vestea că directorul doarme şi nimeni n-are voie să-i tulbure somnul.

A, gândi Gherghel, mă sfidează – dar ţi-l joc eu ! Şi merse la poliţie, chemă cu aerul unui domn distins, pe comisari, ipistaţi, sergenţi, agenţi, slujbaşi etc. şi le ţinu un discurs de adio, în care mulţumi pentru serviciul conştiincios făcut sub ordinele sale şi vesti că de azi inainte este prefectul judeţului Silistra şi va fi mai mult în măsură să le răsplătească serviciile făcute.

Merse apoi la prefectură, adună pe funcţionari în cabinetul său şi le făcu cunoscută numirea sa ca prefect şi străşnicia cu care va fi silit să se poarte, date fiind împrejurările…

De-abia-şi sfârşise discursul, când Macedonski intră pe uşă zâmbitor. Gherghel îl privi de sus cu o figură acră şi-l apostrofă :

- De azi înainte, domnule director…

- De azi înainte nu mai sunt director ! îi smulse vorba Macedonski.

- Demisionezi, ei bine, nu-ţi va fi permisă demisia, voiu interveni ca prefect…, se repezi Gherghel să ameninţe.

- Ca prefect, domnule ! Judeţul Silistra s-a desfiinţat pe ziua de… întâi Aprilie… şi Macedonski apăsă semnificativ pe cele două cuvinte.

Tonul liniştit al lui Macedonski exasperă pe Gherghel. “Întâi April”, murmură el şi ieşi ca o furtună din prefectură.

Îşi poate oricine închipui ce s-a întâmplat. Gherghel se plânse ministerului de interne, făcu proces de ultragiu lui Macedonski, proces pe care-l urmări peste tot până şi înaintea tribunalului apelativ Tulcea; iar târziu, peste vreo şapte ani, agenţii de precepţii prin Bucureşti căutau pe Macedonski să-l încaseze de o amendă şi să-i amintească farsa birocratică din Cernavoda, pe care desigur o uitase şi el.

Publicaţia “ANALELE DOBROGEI” nr. 4, 1936