marți, 3 iulie 2012

Amuzanteee

Un tip gonea cu un BMW pe atostrada cu peste 150 km/h; la un moment dat loveste o vrabie .
Franeaza, se da jos, constata ca vrabia inca mai traieste si o duce la medic unde ii pune atele si o pune intr-o colivie.
Dupa cateva zile vrabia isi revine, deschide usor ochii si vazand numai gratii in jurul ei excalma: 
"AOLEO, L-AM OMORAT PE ALA CU BMW-ul "
* * *

Intorcandu-se de la coasa cu caruta plina, Vasile isi mana de zor calul. In faptul serii fiind, isi biciuia bidiviul din ce in ce mai tare.
   La un moment dat, satul de atata cotonogeala, calul se opreste in drum, se intoarce catre Vasile si, cu o privire plina de expresivitate, ii spune:
- Mai, Vasile, da-o ma-n aia ma-sii de treaba !
Dai in mine ca intr-o vita.
Nu te gandesti ca sunt si eu din carne, ca simt fiecare lovitura si sufar enorm.
Ce dracu', ma Vasile !
   Auzindu-si calul vorbind, ingrozit, Vasile arunca haturile din maini si o rupse la fuga peste fanete livid la fata.
Credinciosul lui caine il urma indeaproape.
   La un moment dat, obosit, Vasile se opri si se aseza pe o piatra.
 La scurt timp sosi si cainele care, gafaind, ii spuse:
- Pfiu ba, Vasile, ce m-a speriat calul ala cand a inceput sa vorbeasca!
* * *

Eugene Ionesco: Testament

Eugene Ionesco: Testament

Nu, nu este vorba de vreun act notarial, prin care reputatul dramaturg îşi împarte bunurile. Probabil că nici nu a existat aşa ceva. Este vorba de un document deosebit, apărut în publicaţia pariziană "Le Figaro Litteraire" a doua zi după moartea lui Eugene Ionesco, survenita in 1994.

"TESTAMENT

Eugen Ionesco
Mesajele nu au nici un efect asupra mea. În acest moment mi-e totuşi atât de rău încât îmi este greu să scriu. Nici ideile nu-mi vin când durerea este atât de violentă. Este aproape ora 5, va veni noaptea, noaptea pe care o detest dar care îmi aduce totuşi, câteodată, un somn atât de plăcut.
Mi se joacă piesele cam peste tot în lume şi cred că aceia care se duc să le vadă râd sau plâng, fără a simţi dureri prea violente.
Ştiu că se va sfârşi curând, dar, cum am spus-o de curând, fiecare zi este un câştig.
Câteodată vin să mă vadă prietenii, câţiva prieteni devotaţi. Îmi face mare plăcere să-i văd, dar după o oră obosesc.
Oare ce altceva făceam, mai bine, înainte? Cred că mi-am pierdut timpul şi că am alergat în van.
Îmi simt mintea goală şi mi-e greu să continui, nu din cauza durerilor ci a acestui vid existenţial de care e plină lumea, dacă pot spune că lumea este plină de vid. Ca de obicei, mă gândesc că poate voi muri în această seară sau, să nădăjduim, mâine ori poimâine. Sau, chiar, cine ştie cât timp mai târziu. Când nu mă gândesc la tot ce poate fi mai rău, mă plictisesc. Câteodată mă gândesc că mă gândesc, mă gândesc că mă rog. Cine ştie, poate că va fi totuşi ceva, va fi ceva. Poate că după va fi bucuria.
Care este forma lui Dumnezeu? Cred că forma lui Dumnezeu este ovală.
Am fost ajutat în carieră - carieră, cum se spune - de un mare număr de oameni cărora le datorez recunoştinţă.
A fost, mai întâi mama, care m-a crescut, care era de-o incredibilă tandreţe şi plină de umor în ciuda faptului că unul dintre copii îi murise la o vârstă fragedă şi că fusese abandonată - după cum am povestit adesea - de soţul ei ce a lăsat-o singură în marele Paris.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Statistici