sâmbătă, 26 mai 2012

Leacuri populare din Maramures

Leacuri populare din Maramures

Farmacia din credentul bunicii - Leacuri populare din Maramures -
Am avut norocul si bucuria sa cresc in casa bunicii din Maramures, departe de oras, langa o padure uriasa, al carei capat nu l-am vazut nicicand. Bolile copilariei, ranile si accidentele inerente varstei le-am depasit nu cu medicamente si doctorii de la oras, ci cu leacuri pe care atunci, in vremea copilariei, le cunostea orice femeie. Toate leacurile bunicii s-au dovedit potrivite cu bolile pe care le-am avut si, mai ales, erau apropiate de lumea in care traiam, le cunosteam, imi erau familiare, erau blande, nu dureau ca injectiile de azi. Mai putin, poate, sarea presarata pe juliturile genunchilor vesnic "inceputi". Dar si pentru asta era leac: "Inchide ochii, poruncea Buna, si tine-te strans de scaun!". Ca sa-mi aduc aminte de zilele acelea, a fost suficient sa inchid ochii si sa ma gandesc la curtea Bunii, la vecinele ei, la povestile lor, la ierburile si frunzele care stateau vesnic la uscat, prinse de grinda bucatariei, la "credentul", dulapul de lemn in care traiau in fratie licori colorate de coacaze si de afine, arome de poame uscate, din care se facea compot cand erai slabit dupa vreo boala, uleiul crud de dovleac, de uns pe painea calda, abia scoasa din cuptor si mancata cu frunze de leurda, ca sa creasca pofta de mancare; siropuri groase de muguri de brad, tinute in sticle burtoase cu torti, pentru zilele in care eram ragusita, saculeti cu flori uscate de padure, de pus langa perna, ca sa am somnul dulce, boabe aurii de porumb pentru fiertura cu care se amageau racelile iernii. Si cine stie cate minuni mai erau in pungile de hartie maronie si ce licori in sticlele acelea groase, butucanoase, din care Buna imi dadea sa beau cate un dop, cand i se parea ei ca nu sunt chiar in apele mele ori ca ma uit prea gales. Sunt ani multi de atunci, dar credentul bunicii imi staruie si astazi in amintire, iar leacurile incuiate in el imi sunt si astazi de folosinta asa cum le-am mostenit. 

Pentru raguseala
• Se luau 2 galbenusuri proaspete de ou de gaina si se frecau cu 3 linguri de zahar sau miere pana cand se deschideau la culoare si cresteau ca o crema. Cateodata, se punea lapte cald peste galbenusuri. 
• Se fierbeau doua maini de flori de tei in lapte. Laptele trebuia sa depaseasca doar cu putin florile. Se fierbeau pana cand scadea laptele la jumatate, apoi se lasa vasul acoperit, ca sa se raceasca. Se strecura laptele si se incalzea si se bea indulcit cu miere. 
• Se fierbea laptele proaspat cu unt proaspat. La o cana de lapte se punea o bucata de unt cat o nuca. Cand untul era topit, se amesteca bine cu o lingura de miere si se bea cald, nu fierbinte. Daca nu era unt, se punea untura de gasca sau de porc. 
• Se scobea o ridiche neagra de miez, in asa fel incat ramaneau numai peretii ridichii, grosi de cel putin un deget. Se umplea gaura cu miere sau cu zahar si se lasa la intuneric, eventual acoperita cu o oala. Dupa cateva ore, se forma un sirop care se bea de mai multe ori pe zi. Dupa ce se bea siropul, se punea iar zahar in gaura. Se putea folosi asa o ridiche de cel mult 5 ori, apoi se lua alta. 

Tincuta si George (ziua 2)

Tincuta si George (ziua 2)

<< Citeste De unde a pornit totul                                              < Citeste George si Tincuta (ziua 1)

Tincuta gata de turbarea fericirii

Dragul meu nespus de nemaipomenit de drag Georgelus,

inelul care mi l-ai daruit din generozitatea neincapatoare a camerelor inimii dumitale mi-a asternut un minunat platfus pe ochi care straluceste radiind din colturile diamantine ale cristalelor microstalice care nu l-am mai putut scoate dupa deget caci mi s-a umflat nitel minutile de la saramura care am servit-o la Han unde ne-a dus dom Mitica (cu tanti Nuti!!) ca sa cinstim cum se cuvine dezumflul sperantei barcii lui naufragiante in oceanul planetar al lacrimelor glandei lui si pastravul care inota asa mort si delicios cum era el.
Si care dom Mitica mi-a spus intre sase ochi (am iubit eu pe lume) cind te-ai dus sa-ti arenjezi cravata ca nu-ti poarta respectimente si ca ne doreste o fericire cit mai profunda, eterna si de durata pe parcursul vietii noastre, care l-am asigurat de idemul nostru reciproc, confirmindu-i ca-i voi da telegrama cind pleci in delegatie.
a dumitale care te respecta cum bea caprioara apa dulce de piriu,
T.S. viit. O.


George turbat: 

Tincuta ce mi-ai facut tu mie Tincuta!
Am primit o scrisoare anonima, Tincuta te omor, citeste cu atentie cum am citit si eu inainte sa fac precum Eodip cind a aflat ca Aida era sora lui!

Stimate domnule, 

George si Tincuta (ziua 1)

George si Tincuta (ziua 1)

< Citeste De unde a pornit totul                                               Citeste George si Tincuta (ziua 2) >

Tincuta dixit:

La cum il stiu pe George de educat si inrudit, din discutiile purtate pe aleile de care ne-am bucurat ale parcurilor in cele citeva intilniri platonice pe care le-am avut, am putut observa ca cunoaste clasici cu care ma abordeaza la fiecare colt dupa bunu-i plac dar si al meu, caci nu sint indiferenta cind un tinar imi spune este sau nu este, eu zicind este! Liht mer liht este o vorba secreta de indragostiti, ca asa au indragostitii parole, pentru diverse imprejurari, inseamna fie "mai lumineaza-ma", fie "vino mai la lumina", dar nu pot sa marturisesc asa public ce inseamna fiecare pentru noi insine in momentul respectiv, din motive de la sine intelese ca sint intime intre mine si susnumitul chiar si numai platonic vorbind, citeodata chiar si facind.


George:
Tincuto,  mai exista varianta a treia de-ai uitat-o, "lumina! lumina!", dar aia e chiar chiar chiar secreta.
Al tau!


Tincuta:
Da, Lumina, lumina! Aprindeti lumina!
Ca me-a povestit George de cin s-a dus el la o petrecere unde s-au dedat la ghidusii si un ins care George a zis ca nu era el a cerut comanda electrica pentru ca i se intimplau lucruri nu tocmai platonice, daca intelegeti, ca eu n-am inteles.

Tincuta pentru angelul ei radioz.

Draga Tincuto.. de Tudor Musatescu

Draga Tincuto, 

In discutia ce-am inceput aseara despre iubire, dragoste si amor, nu am putut sa-mi exprim punctul meu de vedere, din cauza timpului nefavorabil de ploaie, ceea ce intr-un gang cu atata lume nu se poate vorbi.

Nu! N-ai dreptate.

Iubirea sufleteasca pe care o sustii tu, desi ai un corp frumos, cu plimbari in gradini botanice, expresii, o bere, un fisic de alune etc., iubirea cu priviri optice in ochi si mangaieri usoare pe organism, nu poate fi iubire adevarata. Acest sentiment de platonism pe care-l sustii tu, nu poate fi un ce veridic decat in frageda copilarie, ceea ce si " Educatia Sexelor" pe care cred c-ai citit-o, zice ca are urmari de turburari mai tarziu si prin urmare e mai bine sa uitam trecutul.

Caci unde am ajunge ramanand platonici? La ante, apud, adversus, sau mai pe romaneste, la o deposedare a lumii de copiii sai. Caci copilul din ce se naste, ca instinct de conservare? Din bere? Din fisicuri cu alune? Din plimbari prin gradini? O! Nu! Copilul se naste in baza legii gravitatiunii universale, adica din impreunarea unui Eu, sau a unei Tu, cu altul.

Ori aici este punctul nevralgic jurist al neintelegerii noastre.

Ne-am cunoscut singuri, fara a ne prezenta cineva, atragandu-ne in baza principiului lui Arhimede, cand m-ai intrebat cat e ceasul, desi am vazut bine ca aveai gurmanda la mana. Am raspuns ca e "cinci" desi al meu era la reparat, c-am intrat cu el, la mana, la baia de aburi si s-a oxigenat.

Si dupa asta, trecand dupa micile amanunte de detaliu ne-am revazut 4 zile in acelasi loc si la aceeasi ora. Ori, de ce ne-am revazut? In ce scop ma vei intreba? O! Draga mea copila! Dar cu ce scop, fluturii fecundez florile?

De ce sa nu intelegem oare ca si noi am fost sortiti spre a ne contopi de urgenta intr-un tot.

"A fi sa a nu fi" cum zicea Eminescu, marele bard de la Mircesti in "Moartea lui Fulger".
A FI SAU A NU FI, asta e deviza oricarei lozinci...ESTE SAU NU ESTE, aceasta e incheierea in concluzie.
Si daca - reportandu-ne la noi - este, sa dea Dumnezeu sa fie. Ramane sa stabilim cand si unde ca eu n-am casa in ors locuind cu familia. Sau, poate, la o sora a mea care pleaca la barbat-so fiind concentrat si-mi lasa cheile spre a avea grija de casa.

Nu! Este pacat! Dar atunci de ce sa ne mai enervam prin gradini publice pierzand timpul ce altii il valorifica intr-un mod atat de placut?

Nu te pune contra destinului. Fiecare om pe lume are o fatalitate si un destin. Restul e numai soarta. Decide-te cat mai urgent. Ne asteapta ceasurile cele mai frumoase din viata unei existente.

Vino! Fara platonism si fara prejuditii. Nu suntem noi nici primii nici ultimii precursori ai acestui sentiment, numit atat de frumos: iubire.

Acestea sunt cele ce aveam de spus si te rog a reflecta cat mai acut inainte de a te decide sa te hotarasti, sezonul fiind de primavara si stand acum si ploaia, termin cu cuvintele marelui Sopenhaor, parintele indragostitilor din toate timpurile:
Liht mer liht.

George


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Statistici