 |
| Abelhak Bahlak |
Ca om cumsecade ce sunt, ar trebui sa spun ceva frumos despre Angela. Ea e colega noastra de birou, cea care face cumparaturi pentru firma, care ne da bomboane sa nu mai aruncam de colo-colo cu agrafe, cea care completeaza registrul de casa si care se ingrijeste sa fim sanatosi. Cum face asta? Simplu, vorbeste cu niste doctori, iar ei ne testeaza anual, ca asa zice legea. Bun, atunci Angela organizeaza grupe de cate sapte si le trimite la policlinica cu plata din strada Paris. A facut o socoteala simpla, sapte persoane a cate maximum zece minute fiecare, intr-o ora, grupa-i gata.
Astazi, mi-a venit si mie randul. In grupa cu mine, este si Angela. La usa medicului de familie, Angela devine brusc emotiva, asa face ea cand e vorba de doctori, si ma impinge pe mine primul la consultatie. Intru si gasesc acolo sase tipe in halate albe si cu tot felul de aparate.
- Buna ziua.
- Buna ziua, esti singur?
- Nu, cu Angela, a ramas pe hol. Sa o chem?
- Nu inca. Te rog, ia loc acolo. Numele?
- Sache.
- Da, te-am gasit, zice doctorita cu nasul in calculator. Vezi ce eficienti suntem acum? De la ce spital vii si la ce medic esti?
- Vin de la firma, doamna, cum de la spital? Si nu am medic.
- Am inteles, facu ea privindu-ma complice. Atunci sa incepem cu testarea psihologica. Maria, e al tau, striga tipa de la calculator si ii face loc altei tipe, de data asta blonda, cu coc ridicat.
- Buna ziua, Sache ai spus, nu? Cum ne simtim astazi?
- Plictisit.
- Am auzit ca vii de la ‘firma’, cu ce te ocupi tu la ‘firma’?
- Contabilitate.
- Interesant, hai sa-ti dau pentru inceput cateva desene sa mi le explici, apoi, iti voi pune niste intrebari. Incepem?
Nu asteapta sa-i raspund si imi arunca in brate un tablou plin de puncte colorate care formau impreuna o gaza, cam stramba ce-i drept, dar totusi o zburatoare, poate o albina.
- Ce vezi tu?
- O albinuta, ma decid eu asupra zburatoarei.
- Cum adica, o albinuta?
- Sau o musca, nu se vede bine, oricum, ceva cu aripi.
- Si nu scrie nimic?
- Ce sa scrie? A, pe spate scrie interzis minorilor si celor infestati cu HIV.
Celelalte tipe se opresc din vorbit si se strang in spatele meu.
- Am glumit, doamna, ce naiba.
- Nu, Sache, n-ai glumit, zice Maria si noteaza ceva intr-o fisa. Mai bine lasam desenele, hai raspunde-mi la intrebari. Esti pregatit?
- Sunt, zic si ma las confortabil pe spate.
- Ai plans mult cand erai mic?
- Nu, doar noaptea, cand veneau ai mei tarziu de la serviciu.
- Ai fost la inmormantari in copilarie?
- Da, la cimitirul Reinvierea, ca primeam coliva si orez cu lapte. Imi placeau mai ales bomboanele de pe coliva.
- Ai indreptat vreodata cuie?
- Ce sa fac?
- Cuie strambe, ai indreptat vreodata?
- Nu, eram neindemanatic, m-as fi lovit cu ciocanul pe degete.
- Cand aveati musafiri, te puneau parintii sa zici poezii sau alte lucruri?
- Au incercat. Cel mai greu a fost cand m-au pus sa zic ceva in germana, pentru ca m-au dat la o gradinita unde se vorbea numai limba asta. Primul cuvant nemtesc l-am invatat dupa o luna.
- Ce cuvant?
- ‘Der Elefant’, zic eu, intinzandu-ma sa vad daca si intrebarea asta era in foi.
- Ai jucat leapsa cand erai mic?
- Doar pe ouate, pe catarate nu ma lasau parintii.
- Ai fost vreodata deochiat?
- Da, eram la Govora, in gazda la mama Jenica. Ma durea capul si mama Jenica mi-a dat sa beau apa in care stinsese carbuni aprinsi si m-a frecat pe frunte, in timp ce zicea ‘Tatal nostru’.
- In copilarie iti placea sa sperii batranii?
- Da, aruncam de la etajul opt pungi pline cu apa, le tinteam mai ales pe babe. Se spargeau la picioarele lor si ele tipau. O speriam si pe tanti Zina de la Brasov, ca era surda si nu ma observa cand ma ascundeam in sifonier. Cand trecea pe langa sifonier, saream in fata ei si o speriam. Ma para alor mei, cica o intepa inima.
- In copilarie, ti-au taiat motul?
- Habar n-am.
- Ai mancat vreodata creta ca sa chiulesti de la ore?
- Nu, nu am mancat creta.
- Nu se poate, testul arata ca, in copilarie, ai fost chiulangiu, deci ai mancat creta.
- Chiulangiu am fost, recunosc, dar creta n-am mancat.
- Randul trecut ai spus ca mancai creta. Sache, nu e bine sa minti. Cheam-o te rog pe doamna asistenta Angela. Pana atunci iti scriu o reteta si te duci tu maine la Predeal, la sanatoriu, sa te refaci.
- Care asistenta? Dar stati, ce boala am?
- Din cauza stresului acumulat ai inceput sa ai un comportament deviat si multiple ticuri.
- Ce ticuri?
- Iti mananci unghiile si te tragi de sprincene.
- ?
- Daca nu te trimit acum la sanatoriu o sa avanseze boala si cine stie ce-o sa mai faci. Mai ales ca ai vazut albina. Ti-e dor de casa, asa-i? Hai, cheam-o pe asistenta.
Ies nedumerit si o strig pe Angela.
- Ce naiba ai stat atat de mult? ma ia in primire colega mea.
- Sunt bolnav, Angelo. Vad albine, nu mananc creta, imi rod unghiile si ma trag de sprincene. Vor sa ma trimita la sanatoriu, in Predeal. Stii cumva de ce iti zic tie, doamna asistenta?
- Ce frumos, la Predeal. Ce asistenta?
- Ce-i frumos Angelo la sanatoriu? Hai, ca a zis sa intri cu mine.
- Dar ce-s eu, maica-ta?
- Nu, ei iti zic asistenta.
Se conformeaza Angela si intram impreuna. Maria, doctorita, ii vorbeste autoritar.
- Doamna, de ce il lasati singur? Da-ti-mi va rog trimiterea.
- Ce trimitere? se mira Angela.
- De la spital, doamna, nu veniti de la psihiatrie?
- Nu, noi suntem de la firma L, am venit pentru medicina muncii.
- A, de ce nu spuneti dom’le asa? Ma scuzati, domnul Sache, v-am crezut nebun, de la salonul de psihiatrie, uite, gata, v-am semnat fisa, sunteti sanatos, apt sa va continuati meseria.
- Dar comportamentul meu deviat?
- Ei, lasati.
- Si ticurile cu mancatul unghiilor, a sprincenelor, chestia cu albina…
- Nu, domnule, toti avem ticuri, iar dvs. ati venit aici pentru medicina muncii, stiu si eu legea… Urmatorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu