Proces-verbal
Subsemnatul, Vasile G. Piscan, de profesiune fără, domiciliat în Câmpulung, jud. Muscel, strada Fraţii Goleşti nr. 112 că acum stau la cumnatu-meu de când am fost destrus de cutremur, căzându-mi tavanul în cap atât mie cât şi întregii familii, - declar următoarele cu privire la ceea ce ştiu eu despre bătaia ce a avut loc între nea Gheorghe Dirivişi, cârciumar din localitate domiciliat în cârciuma sa proprie (odăiţili din dos) şi domnul Petre Sfetcu de profesie dat afară de la primărie, unde nu ştiu ce-a fost dar ştiu că era domiciliat mai mult prin cârciumi, iar acum cu ora închiderii, nu mai ştiu pe unde(…). Eu subsemnatul fiind martor la această bătaie că eram chiar acolo şi chiar am fost lovit cu colivia în ochi după cum poate spune şi canarul care se afla în acea colivie fiind şi el rănit cu un sifon în cap, declar următoarele cu privire la această bătaie jurând că nu minţ şi că nu sunt rudă cu nici una din părţi.
Pe la orele opt seara mă aflam în cârciuma domnului Gheorghe Dirivişi spre a lua o mică gustare de ţuică fiind în trecere spre casă actualimente eu locuind la cumnatul meu în urma cutremurului de acum un an care ne-a căzut tavanul în cap şi nu mai aveam unde.
Alte persoane se mai afla în local şi alţii ce luau mici gustări de ţuică sau de vin nimeni nefiind însă beat sau pilit nefiind ora de aşa ceva şi toată lumea îşi vedea de treaba lor iar nea Gheorghe sta la tejghea ascultând la aparatul de radio căci era tocmai jurnalul sonor. La acest moment a intrat instantaneu în local, dl. Petre Sfetcu care se afla în stare de imberbitate după cum se va putea vedea, clătinându-se pe picioare şi având pălăria pusă cu funda de la spate în faţă, încât am şi râs când l-am văzut, dar nu de el, ci singur că aşa mi-a venit în acel moment. Ştiindu-l toată lumea căci este un om progresiv şi caută ceartă cu lumânarea, nimeni nu l-a băgat în seamă deşi s-a apropiat de mai mulţi locuitori ca să stea la masa lor dar aceştia l-au refuzat foarte frumos unii chiar înjurându-l că nu vrea să-i lase în pace. Drept care dl. Petre Sfetcu s-a aşezat singur la masă şi a cerut să i se dea o litră de ţuică spre a o bea. Neprimind nici un răspuns a început să bată cu scrumela în masă de nu se mai auzea nici ce zice la radio lucru care inervându-l pe nea Gheorghe i-a comunicat că nu mai are ţuică şi că nu-i dă căci este beat. Auzind aceasta dl. Sfetcu s-a ridicat de la masă şi s-a dus la tejghea, începând a vocifera din gură că de ce nu-l serveşte cu ţuică, acesta fiind sabotaj şi că-l va băga în lagăr dacă nu-i dă…
Foarte liniştit, nea Gheorghe i-a dat răspuns spunându-i că să nu zbiere aşa că nu mai aude la aparat, la care numitul Sfetcu a zis nişte vorbe foarte murdare despre aparatul de radio, alegându-se chiar şi de lămpile lui. – „De ce vorbeşti dta. aşa despre aparatul meu” i-a zis nea Gheorghe (…). „Ba te-njur şi pe tine, dacă vreau” i-a răspuns Sfetcu şi l-a şi înjurat de rate dând cu pumnul în tejghea şi răsturnând câteva pahare care se aflau martori acolo.Foarte inervat de acest gest, nea Gheorghe i-a zis să părăsească localul ieşind afară că dacă nu, pune băieţii să-l dea, ceea ce a şi făcut îmbrâncindu-l foarte frumos că se opunea, până când scăpând din mâinile lor, a început să aplice diferite lovituri cu bastonul(…).
Când a dat cu scaunul nea Gheorghe de i-a distrus dantura nu ştiu, căci numitul Sfetcu urcându-se pe masă ca să scape, a luat colivia din perete şi mi-a aruncat-o în figura mea şi deci n-am putut să văd, dar ştiu atât că toate persoanele, când am deschis eu ochii, erau pline de sânge chiar şi nea Gheorghe care-i curgea din nas şi căuta satârul că nu ştiu ce zicea că vrea să facă cu el. Apoi a venit sergentul de post care făcând anchetă l-a trimes pe numitul Sfetcu cu o trăsură de jurnă, la spital, până i-o veni graiul la loc ca să declare ce ştie şi noi am fost duşi la secse spre a declara ce-am văzut cu ocazia bătăii, adică-te martori de ocazie.
Aceasta este declaraţia mea pe care o subţiu ş-o semnez cu propria mea mână şi altceva nu mai ştiu nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu