|
Abelhak Bahlak |
Ca om cumsecade ce sunt, ar trebui sa spun ceva frumos despre Angela. Ea e colega noastra de birou, cea care face cumparaturi pentru firma, care ne da bomboane sa nu mai aruncam de colo-colo cu agrafe, cea care completeaza registrul de casa si care se ingrijeste sa fim sanatosi. Cum face asta? Simplu, vorbeste cu niste doctori, iar ei ne testeaza anual, ca asa zice legea. Bun, atunci Angela organizeaza grupe de cate sapte si le trimite la policlinica cu plata din strada Paris. A facut o socoteala simpla, sapte persoane a cate maximum zece minute fiecare, intr-o ora, grupa-i gata.
Astazi, mi-a venit si mie randul. In grupa cu mine, este si Angela. La usa medicului de familie, Angela devine brusc emotiva, asa face ea cand e vorba de doctori, si ma impinge pe mine primul la consultatie. Intru si gasesc acolo sase tipe in halate albe si cu tot felul de aparate.
- Buna ziua.
- Buna ziua, esti singur?
- Nu, cu Angela, a ramas pe hol. Sa o chem?
- Nu inca. Te rog, ia loc acolo. Numele?
- Sache.
- Da, te-am gasit, zice doctorita cu nasul in calculator. Vezi ce eficienti suntem acum? De la ce spital vii si la ce medic esti?
- Vin de la firma, doamna, cum de la spital? Si nu am medic.
- Am inteles, facu ea privindu-ma complice. Atunci sa incepem cu testarea psihologica. Maria, e al tau, striga tipa de la calculator si ii face loc altei tipe, de data asta blonda, cu coc ridicat.
- Buna ziua, Sache ai spus, nu? Cum ne simtim astazi?
- Plictisit.
- Am auzit ca vii de la ‘firma’, cu ce te ocupi tu la ‘firma’?
- Contabilitate.
- Interesant, hai sa-ti dau pentru inceput cateva desene sa mi le explici, apoi, iti voi pune niste intrebari. Incepem?