All the World's a Stage by William Shakespeare.. Lumea întreagă e o scenă de William Shakespeare

EN: All the World's a Stage

All the world's a stage,
And all the men and women merely players;
They have their exits and their entrances,
And one man in his time plays many parts,
His acts being seven ages. At first, the infant,
Mewling and puking in the nurse's arms.
Then the whining schoolboy, with his satchel
And shining morning face, creeping like snail
Unwillingly to school. And then the lover,
Sighing like furnace, with a woeful ballad
Made to his mistress' eyebrow. Then a soldier,
Full of strange oaths and bearded like the pard,
Jealous in honor, sudden and quick in quarrel,
Seeking the bubble reputation
Even in the cannon's mouth. And then the justice,
In fair round belly with good capon lined,

Iarna de Vasile Alecsandri

Iarna

de Vasile Alecsandri

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;
Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi
Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!
Ca o zale argintie se imbraca mandra tara.
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete pintre anii trecatori.

Tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur in departare
Ca fantasme albe, plopii insirati se perd in zare
Si pe-ntinderea pustie, fara urme fara drum
Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.

Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare
Straluceste si dizmiarda oceanul de ninsoare
Iat-o sanie usoara care trece printre vai...
In vazduh voios rasuna, clinchete de zurgalai...

Noapte de iarnă de George Topârceanu

Noapte de iarnă 

de George Topârceanu

Cad din cer mărgăritare
Pe oraşul adormit...

Plopii, umbre solitare
În văzduhul neclintit,
Visători ca amorezii
Stau de veghe la fereastră,
Şi pe marmura zăpezii
Culcă umbra lor albastră.

Iarna!... Iarna tristă-mbracă
Streşinile somnoroase,
Pune văl de promoroacă
Peste pomi şi peste case.
Scoate-o lume ca din basme
În lumini de felinare -
Umple noaptea de fantasme
Neclintite şi bizare.
Din ogeagul de cărbune
Face albă colonadă
Şi pe trunchiuri negre pune
Capiteluri de zăpadă,
Iar prin crengile cochete
Flori de marmură anină, -
O ghirlandă de buchete
Care tremură-n lumină.
Reci podoabe-n ramuri goale
Plouă fără să le scuturi,
Ici, risipă de petale,
Colo, roi uşor de fluturi...

        * * * * *

Iarna pe uliţă de George Coşbuc

Iarna pe uliţă 

de George Coşbuc

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi.

Colo-n colţ acum răsare
Un copil, al nu ştiu cui,
Largi de-un cot sunt paşii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.

Spre insula enigma - Ion Minulescu

Spre insula enigma 

Ion Minulescu

lui N.M.Condiescu

Un suierat prelung saluta ivirea zorilor...
In larg,
Un strop de purpura pateaza albastrul violet al marii,
Pe bric,
Lumina rosie se stinge in varful primului catarg,
Si-n locul ei, pe sfori, se-nalta pavilioanele...
E ziua!...

Si matelotii se desteapta pe bord,
Si ancorele grele
Apar cu ghearele-nclestate,
Ca niste fiare-nfometate...
Si bricul alb se misca-alene
Cu gratia uneoi sirene
Ce se rasfata-n plasa de inele
Si de bratari lichide,
Ce dispar
Pe poarta larg deschisa langa far!...

Adio, port...
Adio, cuib de veselie trecatoare.
Adio cabareturi...
Adio, dansatoare...
Adio, ciocnet de pahare...
Adio, tot ce-a fost...
Adio!...

Rapsodii de toamnă de George Topârceanu

Rapsodii de toamnă 
de George Topârceanu

I

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.

Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fâneţele.
Toate florile şoptiră,
Întorcându-şi feţele.

Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.

Mai târziu, o coţofană
Fără ocupaţie
A adus o veste-n goană
Şi-a făcut senzaţie:

Cică-n munte, la povarnă,
Plopii şi răsurile
Spun că vine-un vânt de iarnă
Răscolind pădurile.

Şi-auzind din depărtare
Vocea lui tiranică,
Toţi ciulinii pe cărare
Fug cuprinşi de panică...

Toamna de Octavian Goga

Toamna
de Octavian Goga

Văl de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina
Firelor de lămâiţă
Li se uscă rădăcina.

Peste creştet de dumbravă
Norii suri îşi poartă plumbul,
Cu podoaba zdrenţuită
Tremură pe câmp porumbul.

Şi cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful şurii noastre
Smulge-n zbor câte-o şindrilă.

De viforniţa păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.

Îl ascult şi simt subt gene
Cum o lacrimă-mi învie:
- Ni se-aseamănă povestea,
Pui golaş de ciocârlie.

A XI-a porunca de Ion Minulescu

A XI-a porunca

Ion Minulescu

Asculta, priveste si taci!…

Asculta, sa-nveti sa vorbesti,

Priveste, sa-nveti sa cladesti.

Si taci, sa-ntelegi ce sa faci…

Asculta, priveste si taci!

Cand simti ca pacatul te paste

Si glasul Sirenei te fura,

Tu pune-ti lacat la gura

Si-mplora doar sfintele moaste -

Cand simti ca pacatul te paste!…

Cand simti ca dusmanul te-nvinge,

Smulgandu-ti din suflet credinta,

Asteapta-ti tacut biruinta

Si candela mintii nu-ti stinge -

Cand simti ca dusmanul te-nvinge!

Cand bratele-ncep sa te doara,

De teama sa nu-mbatranesti,

Ramai tot cel care esti -

Aceeasi piatra de moara -

Cand bratele-ncep sa te doara!…

Iar cand, cu ochii spre cer,

Te-ntrebi ce-ai putea sa mai faci,

Asculta, priveste si taci!…

Din brate fa-ti aripi de fier

Si zboara cu ele spre cer!…

Freamăt de codru de Mihai Eminescu

Freamăt de codru

de Mihai Eminescu

Tresărind scânteie lacul
Şi se leagănă sub soare;
Eu, privindu-l din pădure,
Las aleanul să mă fure
Şi ascult de la răcoare
Pitpalacul.

Din izvoare şi din gârle
Apa sună somnoroasă;
Unde soarele pătrunde
Printre ramuri a ei unde,
Ea în valuri sperioase
Se azvârle.

Cucul cântă, mierle, presuri -
Cine ştie să le-asculte?
Ale păsărilor neamuri
Ciripesc pitite-n ramuri
Şi vorbesc cu-atât de multe
Înţelesuri.

Noapte de vară de George Cosbuc

Noapte de vară

de George Cosbuc

Zările, de farmec pline,
Strălucesc în luminiş;
Zboară mierlele-n tufiş
Şi din codri noaptea vine
Pe furiş.

Care cu poveri de muncă
Vin încet şi scârţâind;
Turmele s-aud mugind,
Şi flăcăii vin pe luncă
Hăulind.

Cu cofiţa, pe îndelete,
Vin neveste de la râu;
Şi, cu poala prinsă-n brâu,
Vin cântând în stoluri fete
De la grâu.

De la gârlă-n pâlcuri dese
Zgomotoşi copiii vin;
Satul e de vuiet plin;
Fumul alb alene iese
Din cămin.

Zi de vară de George Topârceanu

Zi de vară

de George Topârceanu

Linişte. Căldură. Soare.
Sălciile plângătoare
Stau în aer, dormitând.
Un viţel în râu s-adapă
Şi-o femeie, lângă apă,
Spală rufele, cântând.

Şi din vale abia vine
Murmur slab, ca de albine,
Somnoros şi uniform:
Râul, strălucind în soare,
Ceartă sălciile, care
Toată ziulica dorm.

Sub o salcie bătrână
Şi cu-o carte groasă-n mână
Care-mi ţine de urât,
M-am culcat în fân pe spate, -
Somnul lin, pe nechemate,
A venit numaidecât.

Vara de Nichita Stanescu

Vara 

de Nichita Stănescu

Deşi este încă seară
simt că mâine vine vara
cu lungi gene de mărar
şi cu ochii de muştar,
cu obrajii de caisă
unduindă a narcisă.

Ca o pasăre măiastră
ea va bate la fereastră,
Eu-i deschid. Ea intră-n casă,
tărcată şi pepenoasă.

Amurgeşte purpuriul
de Serghei Esenin
Traducere George Paşa

Amurgeşte purpuriul
Peste pânza de azur.
Râde-n lacrimi clopoţelul
Prin poiana dimprejur.

Se-ntunecă pe vâlcele,
Muşchiul pare de argint,
Iară luna printre stele
Pare-un corn alb sfâşiind.

"Algoritm de calcul al pensiei" de Constantin Tanase

Mod de calcul al pensiei!
Il poate face fiecare!!

Marele artist, Constantin TANASE, ne-a lasat mostenire un "algoritm de calcul al pensiei" valabil si pentru spiritul tranzitiei actuale din Romania !!!! 

"Alta chestie
E scoaterea la pensie
Astazi esti functionar
Însa mâine pensionar.
Poate te intereseaza
Pensia cum se calculeaza.
Ei, uite cum se calculeaza:

40 de pahare cu Păstorel Teodoreanu

Aici doarme Păstorel,
Băiat bun şi suflet fin,
Dacă treceţi pe la el,
Nu-l treziţi, că cere vin!

*

Alexandru O. Teodoreanu (1894 - 1964), cunoscut şi sub pseudonimul Păstorel, a fost un avocat şi scriitor român, cunoscut epigramist, mare cunoscător şi degustător de vinuri şi coniacuri, membru de seamă al boemei ieşene şi bucureştene.

A rămas în literatura română prin epigramele sale.

În caz ca numele Teodoreanu sună cunoscut, ... a fost fratele scriitorului Ionel Teodoreanu (1897 - 1954) (La Medeleni 1924 - 1928, Uliţa copilăriei, În casa bunicilor, Bal mascat, Golia)

*

Versuri scrise când era internat în Dealul Filaretului, la un sanatoriu situat pe Şoseaua Viilor (în Bucureşti). Posibil să fi fost ultima lui epigramă. A murit după câteva zile:

Culmea ironiilor

Şi râsul copiilor

Să pun punct beţiilor

Pe Şoseaua Viilor!

*

În clasa a V-a de liceu, li s-a dat la teză, de către profesorul de limba română, Fântânaru, să scrie despre epigramă. Şi cum Fântânaru savurase de multe ori vinul de Cotnari, Păstorel a scris doar atât în teză:

Dacă apa din fântână

S-ar preface-n vin Cotnar

Aş lăsa limba română

Şi m-aş face Fântânar.

Când le-a adus tezele, Fântânaru, ajungând la teza lui Păstorel, nu în sens peiorativ, ci admirativ, i-a spus:

"Măgarule, unu la purtare şi zece pentru epigramă."

*

CANTEC FEMEIESC de ADRIAN PAUNESCU

CANTEC FEMEIESC

DE ADRIAN PAUNESCU

Aşa  e  mama  şi  a  fost  bunica

Aşa  suntem  femei  lângă  femei

Părem  nimic  şi  nu-nsemnăm  nimica

Doar  nişte  “ele”  ce  slujesc  pe  “ei”. 

COPILUL PREFERAT

COPILUL PREFERAT

O mama a fost întrebată “care era copilul ei preferat”.

Surâzând, ea răspunse:
"Nimic nu este mai încăpător decât o inimă de mamă.
Copilul ales este acel căruia mă dedic trup si suflet...

cel   bolnav, până se  însănătoseste
cel  plecat, până se  întoarce

cel  obosit, până se  odihneste
cel  flămând , până-i  sătul

cel insetat, până bea  apă
cel  ce  citeste, până învată

cel  dezbrăcat,  până se  îmbracă
cel  ce  nu  lucrează,  până  se angajează,

cel   îndrăgostit, până  se  căsătoreste,
cel  ce se  căsătoreste,  până conviesuieste,

cel  ce  devine  părinte, până ce-i  creste  copilul,
cel  ce  promite,  până ce  se  tine  de  promisiune,

cel  datornic,  până  plăteste
cel  ce  plânge,  până se  inveseleste

Apoi  cu  un surâs trist, completează :
cel   ce  m-a   uitat  ...
...până  îsi   aminteste.

Ode To The Onion... Oda cepei de Pablo Neruda

RO: Oda cepei 

de Pablo Neruda

Ceapa,
limpede sip,
petala cu petala
frumusetea ta s-a-nchegat,
solzi de clestar te-mplinira,
si in taina taranei obscure
pantecul tau de roua se rotunji.
Dedesubtul pamatului
minunea, se-nfaptui
si cand tulpina ta verde,
firava, se isca
si se nascura
frunzele tale, ca lancii-n gradina,
pamantul isi arata intreaga putere
in goliciunea ta stravezie.
Si dupa cum mareai cea departata
isi zamisli inca o data magnoliile,
inaltand sanii
Afroditei,
tot asa pamantul
te-a zamislii
pe tine, ceapa,
limpede ca o planeta,
menita
sa stralucesti,
constelatie statornica,
roza invoalta de apa,
pe masa saracilor.
Darnica,
tu iti desfaci
globul tau proaspat
in clocotul
ceaunului ce fierbe
si fasia ta de clestar
in caldura aprinsa a untdelemnului
se preface intr-un carliont auriu de pene.
Dar n-am sa uit nici cat de puternic
inrauresti tu savoarea salatei,
si parca si cerul contribuie,
dandu-ti forma delicata a grindinei,
intru slavirea luminii tale
risipita pe emisferele unei tomate.
Dar cand ajungi
in mana poporului
stropita cu untdelemn,
presarata c-un strop de sare,
tu astamperi foamea
zilierului, truditor pe drumul cel greu.
Stea a saracilor,
zana buna
infasurata
in foita gingasa,
tu iesi din tarana
vesnica, neatinsa, neprihanita,
ca o samanta de stea
si atunci cand cutitul
te taie-n bucatarie,
se naste singura lacrima
fara durere.

A POEM for spring and for life.. POEM pentru primavara si pentru viata

RO:

POEM pentru primavara si pentru viata 

Acest poem este scris de Maica Teresa si este gravat pe zidul Casei de Copii din Calcutta.

Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti… Iarta-i, oricum!

Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse… Fii bun, oricum!

Daca ai succes, poti castiga prieteni falsi si dusmani adevarati… Cauta succesul, oricum!

Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela… Fii cinstit si sincer, oricum!

Ceea ce construiesti in ani, altii pot darama intr-o zi… Construieste, oricum!

Daca gasesti linistea si fericirea, oamenii pot fi gelosi… Fii fericit, oricum!

Binele pe care il faci azi, oamenii il vor uita maine… Fa bine, oricum!

Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodata de ajuns… Da-i lumii tot ce ai mai bun, oricum!

La urma urmei este intre tine si Dumnezeu… N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum!

Haiku de primavara

Ploaie de primavară -
sub crengile joase
stropi rari, greoi. 
     *
O primavară nevăzută de oameni -
pe spatele oglinzii
un prun înflorit. 
     *
În roua strop cu strop
de întinările de aici de jos
m-aş putea spăla. (Basho)
     
~~~~~


Cu ghiocei dalbi 
Şi zumzet de albine –
Primăvara-n prag.
     *
Livezi în floare.
Petale albe în vals –
Mană din ceruri.

Rudyard Kipling - Daca.. / If..

RO:

Daca...

de Rudyard Kipling

Daca stii cumpatul sa ti-l pastrezi, cand toti in jurul tau si-l pierd
Si tot pe tine te- vinovatesc,
Daca increderea in tine nu-ti slabeste cand toti in juru-ti se-ndoiesc,
Daca pana si indoiala lor tu stii s-o stapanesti;
Daca, neostenind de-ndelungata asteptare, stii inca sa astepti,
Sau, de minciuna-nconjurat, minciuna nu o folosesti
- Fara sa vrei sa pari prea bun sau prea intelepteste sa vorbesti
Daca stii sa visezi astfel ca visul sa nu te robeasca,
Daca stii sa gandesti fara ca singur gandul tel sa-ti fie,
Daca stii sa-nfrunti deopotriva izbanda si necazul
Si pe-aceste doua mari amagitoare cu-aceeasi ochi sa le privesti,
Daca poti indura ca adevaruri ce-ai rostit, rastalmacite de misei, lat pentru prosti s-ajunga
Sau lucrurile carora le-ai inchinat o viata zdrobite sa le vezi , si din nimic, din nou sa le zidesti