Se afișează postările cu eticheta Se spune ca... Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Se spune ca... Afișați toate postările

sâmbătă, 28 septembrie 2013

The stone.. Piatra

EN: The stone

A wise woman who was traveling in the mountains found a precious stone in a stream.
The next day she met another traveler who was hungry, and the wise woman opened her bag to share her food.
The hungry traveler saw the precious stone and asked the woman to give it to him.
She did so without hesitation.
The traveler left, rejoicing in his good fortune. He knew the stone was worth enough to give him security for a lifetime.
But, a few days later, he came back to return the stone to the wise woman.
“I’ve been thinking,” he said. “I know how valuable this stone is, but I give it back in the hope that you can give me something even more precious.
“Teach me what you have within you that enabled you to give me this stone.”


RO: Piatra

O femeie inteleapta care calatorea prin munti a gasit o piatra pretioasa in albia unui parau.
A doua zi a intalnit un calator care era infometat. Femeia a deschis geanta pentru a imparti din mancarea ce o avea.
Calatorul infometat a vazut piatra pretioasa si i-a cerut femeii sa i-o dea lui. Ea i-a intins piatra fara ezitare.
Calatorul a plecat, bucurandu-se de norocul sau. Stia ca piatra valora suficient cat sa ii ofere securitate financiara cat pentru o viata intreaga.
Insa, cateva zile mai tarziu, el s-a intors la femeia inteleapta pentru a-i inapoia piatra.
- M-am gandit, spuse el. Stiu cat este de valoroasa aceasta piatra, insa o returnez in speranta ca imi vei putea da ceva si mai pretios. - Invata-ma principiile care te-au facut sa imi dai aceasta piatra.

Source/ sursa: http://paulocoelhoblog.com

vineri, 15 iunie 2012

Ceea ce-ţi aparţine

Ceea  ce-ţi  aparţine

Un om a murit subit... Deodată... L-a văzut pe Dumnezeu apropiindu-se de el cu o valiză în mână.
- Fiul meu, e timpul să mergem...
Omul L-a întrebat:
- De ce aşa curând? Aveam atâtea planuri...
- Imi pare rău, fiule! Dar... acum este momentul plecării tale...
- Dar ce ai în valiză?
- Ceea ce ţi-a aparţinut!
- Ce mi-a aparţinut? 

- Vrei să spui... lucrurile   mele, hainele, banii? 
- Imi pare rău, fiule... Dar lucrurile materiale pe care le-ai avut nu ţi-au   aparţinut niciodată. Aparţineau pământului.

- Atunci... sunt amintirile mele?
- Imi pare rău, fiule, dar acestea nu mai vin acum cu tine. Ele nu ţi-au aparţinut niciodată. Aparţineanu timpului. 

- Atunci... talentele mele?
- Imi pare rău, fiule, dar nici acestea nu ţi-au aparţinut. Aparţineau  circumstanţelor.

- Atunci... prietenii mei… Membrii familiei mele?
- Imi pare rău, fiule, dar nici ei nu ţi-au aparţinut. Aparţineau drumului tău prin viaţă.

- Dar soţia... Şi... copiii mei?
- Imi pare rău, fiule, însă nici chiar ei nu-ţi aparţineau. Aparţineau inimii tale.

- Atunci... trupul meu?
- Nici acesta nu ţi-a aparţinut niciodată. Aparţinea ţărânei.

- Atunci... e sufletul meu?
- Imi pare rău, fiule, dar sufletul... sufletul nu ţi-a aparţinut niciodată. Sufletul tău îmi aparţinea Mie.

Disperat, omul smulse valiza din mâna lui Dumnezeu şi o deschise.

Era goală!

Cu o lacrimă de dezamăgire 
Omul Îl întrebă pe Dumnezeu:

- Nu am avut niciodată nimic?
- Ba da, fiule… Fiecare din momentele pe care le-ai trăit au fost numai şi numai ale tale…


Deci, ia aminte:
Viaţa reprezintă doar momente.
Momente care sunt numai ale tale.
Bucură-te din plin de ele!

Şi nimic din ceea ce crezi că-ţi aparţine să nu te oprească să faci asta!

Trăieşte ACUM... 
Trăieşte-ţi viaţa!!!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Statistici