Spre insula enigma
Ion Minulescu
lui N.M.Condiescu
Un suierat prelung saluta ivirea zorilor...
In larg,
Un strop de purpura pateaza albastrul violet al marii,
Pe bric,
Lumina rosie se stinge in varful primului catarg,
Si-n locul ei, pe sfori, se-nalta pavilioanele...
E ziua!...
Si matelotii se desteapta pe bord,
Si ancorele grele
Apar cu ghearele-nclestate,
Ca niste fiare-nfometate...
Si bricul alb se misca-alene
Cu gratia uneoi sirene
Ce se rasfata-n plasa de inele
Si de bratari lichide,
Ce dispar
Pe poarta larg deschisa langa far!...
Adio, port...
Adio, cuib de veselie trecatoare.
Adio cabareturi...
Adio, dansatoare...
Adio, ciocnet de pahare...
Adio, tot ce-a fost...
Adio!...
