Sărut mâna, coană mare
de Tudor Musatescu
Veţi şti că, pe-aici pe la vie, ie toate bine şi în regulă având şi timp frumos că s-a mai încalzit, dar azi ninge iară, că a mieilor a fost şi asta e a berzelor şi s-a făcut sloata mare încât n-am putut nici la gară să mă duc spre a vă trimite, precum mi-aţi scris, ouăle proaspete care vi le-am strâns de-o lună de zile şi nici perechea de gâşte, care după ce le-am îngrăşat, a devenit de-a decedat murind amândouă din cauza evenimentelor, că umblă prin păsări si moare toate, mai ales la noi, că nu ne-a mai rămas decât unsprezece găini în afară de cocoş, care l-am tăiat ca să nu moară de viu şi mai bine să moară tăiat, plus 4 curculiţe cât ne-a mai rămas din 18 câte aveam şi plus gâştele astea două, moarte, care le-am mai avut din cele 14 ale noastre şi afar' de raţe care nu mai avem nici una că ele ie mai şubrede la boală şi intervine de moare imediat. Astfel că de la ele a luat şi viţeii boala asta şi-am zis din capul meu că mai bine să-i vând clandestin la măcelari ceea ce am şi făcut că de-aia vream să vă spui şi dv., că ne-a prins jandarmul şi ne-a făcut procest-verbal cu ştampilă şi cuvinte urâte şi-a zis că dracu' ne-a luat, întâi pe dv. că adică ai cui ie viţeii şi pe urmă pe mine, că de ce m-am luat după ordinul dv. şi-am pus să-i tai şi să-i vânz şi pe nea Pendeacă măcelaru că de ce a cumpărat carne când ştia că nu se egzistă să tai, nefiind zi de speculă.
Aşa că ce era să facem şi-a trebuit să-i dăm, onoraliu de şperţ, dar însă eu n-aveam cinci sute partea noastră, şi nea Pendeacă a zis că o să iau eu de la el când mi-oi vedea ceafa şi îmi plăteste carnea la vara iepii, că l-am băgat în bucluc şi atunci ce era să fac? Am spart lacătul la pimniţa spre a lua doi deca de vin şi a-i vinde cu 250 de lei deca ca să plătesc, ceea ce am şi luat şi-am avut noroc că mi-a dat în gând să sparg pimniţa că alminteri curgea tot şi din butia a mare de o sută şi din butoiul ăl mic de cincizeci de vedre, că a fiert şi-a sărit cepurili, astfel că am deşertat butia a mare de o sută în butoiul cincizeci, umplându-l aproape jumătate. Aş fi pus si din butoiul de tămâioasă dar nu mai era decât drojdia şi de ce să stric vinul cu drojdia, când s-a scumpit şi-a ajuns de se vinde pe vale cu 1000 şi 1200 de lei deca şi cu taxele negustorului. Noroc că pelinul n-a curs tot şi-am mai scos vreo două damigene să vi le trimet dv. la Câmpulung să le aveţi de Paşti dar a cazut Gheorghe cu ele pe ghiaţă că umblase la tescovină şi era beat şi le-a făcut zob pe-amândouă, ceea ce era să-i sparg capul cu bâta dar a avut noroc că şi-l spărsese singur pe ghiaţă şi s-a infectat din ce-a fost pe-acolo pe jos şi după ce l-a pansat sanitarul s-a facut bine şi-a murit şi nevasta când s-a dus cu laptele la Piteşti, la advocatul care îi duce ea, a aflat de Gheorghe şi-a-nvăţat-o să facă procest în contra dv. ca să-i plătiţi cinci sute de mii de lei că Gheorghe a murit din cauza serviciului la dv. şi ea are trei copii şi advocatul i-a spus să-i radă lui mustaţa dacă nu i-o scoate banii, că hoaşca are bani destui să plăteasca şi n-o să intre cu ei în pământ.
