The 5,000 ducks quack march.. Marsul mac-mac a celor 5.000 de rate

EN: The 5,000 ducks quack march

By the left, quack march! Farmer stops traffic taking his 5,000 ducks for a walk to the local pond

  

A Chinese farmer caused chaos on the roads when he ducked out to feed his flock of 5,000. Hong brought streets in the eastern city of Taizhou to a standstill when, accompanied by a colleague, he took his animals to a pond. 

Armed with nothing but a cane, he guided his feathered friends three quarters of a mile (aprox 1.21 km) as part of an annual tradition in Zhejiang province. And he claims that not one of the ducks was lost in transition during the tricky duck migration manoeuvre.

But motorists didn't seem too bothered by the disruption, and stopped to stare at the incredible sight. 

Taizhou lies 190 miles (aprox 305.78 km) south of Shanghai and has a population of almost 6 million people.

RO: Marsul mac-mac a celor 5.000 de rate

Iata marsul mac-mac! Un fermier opreste traficul deoarece a scos la plimbare 5.000 de rate

Un fermier chinez a cauzat haos pe strazi cand a hotarat sa duca cele 5.000 de rate, pentru a se hrani, la iazul local. Domnul Hong a facut sa incremeneasca traficul pe strazile estice ale orasului Taizhou cand, insotit de un coleg, a scos animalele la plimbare.

Inarmat doar cu un baston, a ghidat prietenii sai inaripati, trei sferturi de mila (aproximativ 1.21 km). Aceasta face parte dintr-o traditie anuala a provinciei Zhejiang. Eroul nostru afirma ca nici macar una din rate nu a fost pierduta in timpul manevrei complicata a migratiei.

Participantii la trafic nu au parut deranjati de intreruperea traficului ci s-au oprit sa se uite la patania nemaivazuta.

Taizhou se afla la 190 de mile (aproximativ 305.78 km) sud de Shanghai si are o populatie de aproape 6 milioane de oameni.

Li Zongwen, a dog's best friend.. Li Zongwen este cel mai bun prieten al cainelui

Li Zongwen, a dog's best friend 

Li Zongwen este cel mai bun prieten al cainelui

EN: The man with over 140 dogs

Li Zongwen makes food for the stray dogs at his house.

Mr Li, 59, has become a dog's best friend after adopting a number of stray and abandoned pooches.

Walkies must be a nightmare and dealing with the poop almost unimaginable because Li takes care of over 140 of the animals in his home in China.

Rescued from the streets on the outskirts of the city of Wuhan, they are given a roof over their heads and a meal to eat.

Poetul Alexandru Macedonski la Cernavodă

Poetul Alexandru Macedonski la Cernavodă

Macedonski era mare şi tare în capitală. Deşi se împrietenise cu unul Papanicopol, pentru că avea o soră frumoasă ca o zână, deşi venise în Cernavoda cu geamantane de cărţi, poetul se plictisea îngrozitor şi atunci devenea şi el vânător de senzaţii. Făcea câte o farsă celor dinprejur şi se distrau cu toţii.

Pe la sfârşitul lui martie 1879 Macedonski primi o telegramă din Bucureşti, care-i vestea că pe ziua de 1 April se desfiinţează judeţul şi, deci, şi prefectura Silistrei. Amărât nu fu de această desfiinţare, ea-i deschidea perspectiva altor posibilităţi. Se gândi să facă numai o farsă poliţaiului Gherghel, una de plecare, usturătoare, căci avusese de suferit după urma lui.

O adresă cu toate formele oficiale şi în termenii cei mai birocratici fu fabricată numaidecât, prin care aducea la cunoştinţă poliţaiului Gherghel că ministerul de interne a primit demisiunea generalului G. Cantili şi a numit în loc prefect pe Gherghel. Cu această adresă în mână, curierul prefecturei bătu seara la uşa poliţaiului, care tocmai sosise chefliu de la o ispravă vânătorească.

Rising Olympic full moon at Tower Bridge.. Luna plina olimpica a rasarit la Tower Bridge

Rising Olympic full moon at Tower Bridge

Luna plina olimpica a rasarit la Tower Bridge

EN: On August 3rd, 2012 a full moon graced the London skies. Reuters photographer Luke MacGregor took this incredible shot of the moon rising through the Olympic Rings hanging beneath the Tower Bridge. The moon appears to have taken a perfect position as the sixth ring of the Olympics logo.

These were three of eight captures Luke took of this picture-perfect moment, you can see the rest here.

The images were posted to the Reuters Olympics Facebook page yesterday. Their page has been doing a fantastic job of providing key Olympic updates along with sharing incredible photos like the one above.

RO: In seara de 3 spre 4 august 2012 pe cerul Londrei a tronat luna plina. Fotograful Reuters Luke MacGregor a realizat aceste cateva fotografii ale rasaritului de luna exact in momentul cand aceasta trecea prin dreptul cercurilor olimpice care sunt agatate sub Tower Bridge. Luna pare sa fi ocupat pozitia perfecta pentru a fi al saselea inel al emblemei Jocurilor Olimpice.

In total Luke a capturat 8 imagini cu acest moment fotografic perfect, restul fotografiilor le puteti vedea aici.

Imaginile au fost postate ieri pe pagina de facebook Reuters Olympics. Aceasta pagina a realizat o munca fantastica pe intreaga perioada de desfasurare a Jocurilor Olimpice, tinand publicul la curent cu ultimele rezultate si impartasind fotografii incredibile precum cele de mai jos.

Tribul pieilor negre sau Cu chipiul pe-o ureche

Tribul pieilor negre sau Cu chipiul pe-o ureche

Se impiedica in roba. "Nu sta!" si isi impinge pe cap chipiul neincapator, blagoslovindu-l. Amfiteatrul imens este animat de "Vine o zi" a Holografilor. E mare forfota printre esarfele crem ale initiatilor in ale textilelor si pielariei. Peretii innegriti de robe si fara tencuiala sint suportul baloanelor care aduc o pata firava de culoare. "Mama, rujul!" si incepe sa scotoceasca prin poseta. Dupa lupta cu miinile grabite, aceasta cade pe jos imprastiind pachete de servetele si dind si mai mari emotii mamei deja imbujorate de nerabdare. Toti isi poarta tantosi inscriptia "Promotia 2005" si zimbesc fals aparatelor foto. Pur si simplu nu vor sa se aseze la loc si ceremonia sta sa-nceapa. 

Absolventii sint inghesuti la mijlocul salii, facuti sandwich de baloane, flori, parinti si prieteni. Spre mine se apropie suspicios de repede un tata. Imi pregatesc textul de buna amica a unei absolvente, dar nu vrea decit sa ies din cadrul aparatului. Sint prinsa intr-un grup de unguri. Nem tu dom decit ighen. Florian Pitis ii asigura ca "Sfirsitul nu-i aici". In fond, ne asteapta o eternitate, iar toalele negre ne-o confirma. 

In primele rinduri, profesorii zimbesc pofticios prajiturilor de pe mese. Inainte sa ma intreb la a cita absolvire sint unii, zaresc un junior, de vreo trei-patru ani, cu roba si chipiu, bine agatat de gitul mamei. Auditoriul ii intretine zimbetul cu strimbaturi academice. Absolventului precoce ii face concurenta un altul, inca din burtica mamei. Camera de filmat se indreapta spre mine, dar pixul imi aluneca sub banca, inainte de a-mi fi studiat profilul. Nu sint in misiune secreta, dar nici nu-mi prea gasesc menirea pe-acolo.

Soarecele si absolvirea

"Gaudeamus igitur" ne face sa ne ridicam in picioare si sa ascultam miriiturile profesorilor, sustinute solemn de o mina pe inima. Rectorul Universitatii Tehnice ia cuvintul, dar juniorul nu e de acord cu nimic din ce spune, dupa scincetele scoase. Prezentatoarea se impiedica, dar nu se lasa: o cheama pe decana de promotie pe scena. Aceasta declara ca nu poate renunta nici acum la ochelari si notite, ci doar la foaia de prezenta. Tragind cu ochiul pe foi, da sfaturi: "Amintiti-va mereu de soricelul care a cazut in oala cu lapte. Desi nu intrezarea sperante, s-a zbatut pina laptele s-a facut unt." Se declara insa adepta "lucrarilor practice de la Hotelul "Moldova"". Sefa de promotie se bilbiie si se bucura ca a reusit sa treaca de acest labirint numit facultate. "Mai, ce frumosi sinteti!", exclama o alta profa strigata la apel. Pentru ca sint in majoritate fete, le doreste barbati buni si cuminti. Despre cum trebuie sa fie ele n-a spus nimic. "Degeaba sinteti sefii sefilor, daca acasa n-aveti cu cine sa va scarmanati". Nici o intilnire privata de o vorba despre capra vecinului. Asa am aflat ca studentii de la UMF, "Cuza" sau chiar Constructii nu fac nici pe departe lucrari la fel de bune ca ei si cu finalitati atit de bine conturate. 

Modestia o face sa tremure pe profesoara care i-a cuvintul mai tirziu. Sau poate doar batrinetea: "Am avut succese prea mari ca sa ma mai pot bucura de putin. Si ce daca n-am avut nici un 9 la facultate? Sint un om electrocutat. Ma intreb de ce mai sint. Datorita voua!" De la alt prof aflu reteta succesului: cum sa fii incolor, insipid, inodor si inginer. Sfatul e la fel de simplu, atit la absolvire, cit si la alegeri: "Sa traiti bine!" Dezaprobarea generala se refera la "Gaudeamus", pe care nu au stiut sa-l cinte, fiind salvati de banda. Play-back poa' sa faca si o surdomuta, pe cind ei "sint textilisti, o mare fibra si inca una naturala".

Andreea ARCHIP

Eugene Ionesco: Testament

Eugene Ionesco: Testament

Nu, nu este vorba de vreun act notarial, prin care reputatul dramaturg îşi împarte bunurile. Probabil că nici nu a existat aşa ceva. Este vorba de un document deosebit, apărut în publicaţia pariziană "Le Figaro Litteraire" a doua zi după moartea lui Eugene Ionesco, survenita in 1994.

"TESTAMENT

Eugen Ionesco

Mesajele nu au nici un efect asupra mea. În acest moment mi-e totuşi atât de rău încât îmi este greu să scriu. Nici ideile nu-mi vin când durerea este atât de violentă. Este aproape ora 5, va veni noaptea, noaptea pe care o detest dar care îmi aduce totuşi, câteodată, un somn atât de plăcut.

Mi se joacă piesele cam peste tot în lume şi cred că aceia care se duc să le vadă râd sau plâng, fără a simţi dureri prea violente.

Ştiu că se va sfârşi curând, dar, cum am spus-o de curând, fiecare zi este un câştig.

Câteodată vin să mă vadă prietenii, câţiva prieteni devotaţi. Îmi face mare plăcere să-i văd, dar după o oră obosesc.

Oare ce altceva făceam, mai bine, înainte? Cred că mi-am pierdut timpul şi că am alergat în van.

Îmi simt mintea goală şi mi-e greu să continui, nu din cauza durerilor ci a acestui vid existenţial de care e plină lumea, dacă pot spune că lumea este plină de vid. Ca de obicei, mă gândesc că poate voi muri în această seară sau, să nădăjduim, mâine ori poimâine. Sau, chiar, cine ştie cât timp mai târziu. Când nu mă gândesc la tot ce poate fi mai rău, mă plictisesc. Câteodată mă gândesc că mă gândesc, mă gândesc că mă rog. Cine ştie, poate că va fi totuşi ceva, va fi ceva. Poate că după va fi bucuria.

Care este forma lui Dumnezeu? Cred că forma lui Dumnezeu este ovală.

Am fost ajutat în carieră - carieră, cum se spune - de un mare număr de oameni cărora le datorez recunoştinţă.

A fost, mai întâi mama, care m-a crescut, care era de-o incredibilă tandreţe şi plină de umor în ciuda faptului că unul dintre copii îi murise la o vârstă fragedă şi că fusese abandonată - după cum am povestit adesea - de soţul ei ce a lăsat-o singură în marele Paris.

The Loneliest Whale in the World.. Cea mai singura balena din lume

EN: The Loneliest Whale in the World.

In 2004, The New York Times wrote an article about the loneliest whale in the world. Scientists have been tracking her since 1992 and they discovered the problem:

She isn’t like any other baleen whale. Unlike all other whales, she doesn’t have friends. She doesn’t have a family. She doesn’t belong to any tribe, pack or gang. She doesn’t have a lover. She never had one. Her songs come in groups of two to six calls, lasting for five to six seconds each. But her voice is unlike any other baleen whale. It is unique—while the rest of her kind communicate between 12 and 25hz, she sings at 52hz. You see, that’s precisely the problem. No other whales can hear her. Every one of her desperate calls to communicate remains unanswered. Each cry ignored. And, with every lonely song, she becomes sadder and more frustrated, her notes going deeper in despair as the years go by.

Often, whales have trouble hearing one another because of human marine noise pollution — they have to call louder or at a slightly different frequency in order to communicate over the din. But in this case, it’s a wrong frequency altogether.


Not only does it sing too high, it also fails to travel along any known migration route of any baleen whale species — so other whales can’t hear it, and they don’t run into it along migration paths. The best guess of researchers is that this lonely whale is either a “deformed” hybrid between two species of whale, or the last surviving member of an unknown species.

Just imagine that massive mammal, floating alone and singing—too big to connect with any of the beings it passes, feeling paradoxically small in the vast stretches of empty, open ocean.

You can hear the 52 Hertz whale’s song for yourself, here:

www.pmel.noaa.gov/vents/acoustics/spectrograms.html.

RO: Cea mai singura balena din lume

În 2004, New York Times a scris un articol despre cea mai solitara balena din lume. Oamenii de stiinta au fost in urmărirea ei din 1992 si au descoperit problema: 

Povestea Vulturului…

Povestea Vulturului…

Este povestea vulturilor care trăiesc pe vârfurile cele mai înalte ale munţilor Anzi, în condiţii deosebit de dure; acolo îşi au locuinţa.

Şi cu toate acestea, această rasă trăieşte cel mai mult.

Secretul supravieţuirii lor stă într-o enzimă protectoare emisă la baza fulgilor; astfel corpul vulturului este protejat împotriva calamităţilor în care îşi duce viaţa.

Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler

Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler 

-  Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu. 

-  Dacă ai timp... i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit. 

- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebări ai vrea să-mi pui? 

-  Ce te surprinde cel mai mult la oameni ? 

Dumnezeu mi-a răspuns: 

 Faptul că se  plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească..., iar apoi tânjesc să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani..., iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. 

   Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel  nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit. 

Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. 

Apoi am întrebat: 

-  Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai  dori să le înveţe copiii tăi ? 

  Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc..., şi că durează mai mulţi ani  pentru ca acestea să se vindece; 

  Să înveţe că un om bogat nu este  acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai  puţin; 

  Să înveţe că există oameni care îi iubesc dar, pur şi simplu  încă nu ştiu să-si  exprime sentimentele; 

  Să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru si că pot să-l  vadă în mod diferit; 

  Să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalti şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi. 

-  Mulţumesc pentru timpul acordat..., am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie? 

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus: 

-  Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

Never is too late.. Niciodata nu-i prea tarziu

RO: Niciodata nu-i prea tarziu

Prima zi de facultate, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul.

Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta.

Spuse:

- Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?

Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.

- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? am intrebat.

- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.

- Hai sa lasam gluma, am reluat.

Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare  la varsta ei.

- Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.

Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc.

Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a timpului" confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta. 

De-a lungul anului, Rose a devenit " mascota " campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa.

La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor.

Imi vor ramane mereu in minte invataturile  ei.

A fost prezentata si a pornit spre tribuna.

Intamplare adevarata!

Un politist opreste seara tarziu un Jeep pentru control si face semn barbatului din masina sa deschida geamul. In masina, langa barbat, sta o bruneta superba. Barbatul deschide geamul, calm. Politistul se prezinta (ca la carte) si-i cere barbatului permisul de conducere si actele masinii pentru control. 

"Nu-ti dau (Hac) dom'le nici un act ! (Hac)"- zice printre sughituri tipul din masina politistului, sufland spre acesta un aer care cu siguranta s-ar fi aprins daca s-ar fi produs o scanteie in acel moment. 

Politistul e ingalbeneste intai, sufocat de mirosul de distilerie, dupa care se inroseste de nervi ca personajele din desenele animate ( adica de jos in sus ): "Dom'le, dumneata esti beat mort, scoate imediat permisul de conducere. " 

Facand eforturi vizibile sa-si mentina capul drept, barbatul il priveste pe politist cu ochi tampi si ii raspunde calm dand din umeri a neputinta. 

"N-am !" 

"N-ai permis ?"- urla politistul in timp ce culoarea rosie de pe fata lui devine din ce in ce mai inchisa, de parca ar fi fost cameleon iar venele gatului i se fac cat degetul mic de groase - "Da-te jos din masina nenorocitule!... Puscaria te maninca !" 

A Dog Called Faith.. Cainele Credinta

RO: CÂINELE CREDINŢĂ

Acesta este 'Credinţa'         

                                                                            

Este un câine născut în Ajunul Crăciunului anului 2002. S-a născut cu 3 picioare - 2 sănătoase cele de la spate şi unul din faţă anormal, care a trebuit amputat. Desigur nu putea să meargă când a fost fătat. Oricum, mama lui l-a părăsit.

EN: A Dog Called Faith

This is "Faith"

This two-leg dog is called FAITH, born on the eve of Christmas in 2002. He could only crawl on the ground when he was born. Even his mother looked down on his deficiency and tried to kill him.

Contestatie

Iata o contestatie de zile mari!!! Contestatia unui automobilist din Franta surprins de radar cu 250 km/h pe o portiune de sosea cu viteza limitata la 70.

 " Domnule Presedinte,

 Cu privire la procesul verbal intocmit, rog sa aveti in vedere

 urmatoarele:

 Intr-adevar, am vazut semnul de circulatie de "70", scris cu negru pe fond alb si incadrat intr-un cerc rosu, pe un panou fara nici o alta indicatie de unitati de masura.. 

 Dar dupa cum stiti, Legea din 4 iulie 1837 impune ca obligatoriu in Franta sistemul metric, in timp ce Decretul nr. 65-501 din 3 mai 1961, modificat conform directivelor europene, defineste ca unitati de baza legale, unitatile Sistemului International ( S.I.). 

 Or, in sistemul de unitati S.I., unitatea de masura a lungimii este metrul, iar unitatea de masura a timpului este secunda.

 Este deci evident ca unitatea de masura legala a vitezei este metrul pe secunda.

 Eu nu pot sa-mi imaginez nici o clipa ca Ministerul de Interne nu ar aplica Legile Republicii.

 Prin urmare, 70 metri/secunda corespund exact unor 252 kilometri/ora.

 Politistii au afirmat ca eu am fost cronometrat cu 250 km/h, lucru pe care eu nu-l contest. Ma aflam, deci, cu 2 km/h sub limita autorizata de viteza.

 Va rog sa luati nota sa-mi restituiti permisul de conducere.

 Am onoarea sa va salut..."

 ********* ********* *********

 ... si chiar a castigat !

Un pahar cu lapte

Un pahar cu lapte

Intr-o zi, un tanar sarac care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si plateasca studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 centi; îi era tare foame.

Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat cand ii deschise usa o femeie foarte frumoasa. In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar cu apa.

Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu lapte.

  El il bau incet si dupa aceea intreba:

- Cat va datorez?

- Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea. Mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi.

 El raspunse: 

- Va multumesc din suflet...!

Cand Howard Kelly (acesta este numele tanarului) pleca de la casa aceea, se simti nu numai usurat, dar si increderea in Dumnezeu si in oameni deveni mai puternica. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza saraciei … si totusi …

Do you want a cookie?.. Doresti un fursec?

O tanara doamna astepta avionul in

camera de imbarcare a unui mare

aeroport.

Pentru ca trebuia sa astepte multe ore, 

isi cumpara o carte pentru a-i trece 

timpul, si un pachet de fursecuri..

Tippi - the girl who befriended wild animals.. Tippi - Fetita care s-a imprietenit cu animalele salbatice

RO:

Tippi - fetita care s-a imprietenit cu animalele salbatice

Tippi Degre (nascuta in 4 iunie 1990) este o fata de origine franceza care si-a petrecut copilaria in Namibia printre animale salbatice si bastinasi. Dupa ce s-a mutat cu parintii in Paris, Franta, s-a reintors in Africa pentru a face sase documentare pentru Discovery Channel. Ea este cunoscuta, printre alte lucruri, ca supraveghetoarea tigrilor din Ford Boyard, o structură de pe coasta franceză, locul de filmare al unei cunoscute emisiuni de televiziune.

Tippi s-a nascut in Namibia unde a fost cu parintii ei, Alain Degre si Sylvie Robert, acestia lucrand ca fotografi profesionisti specializati in suprinderea naturii in salbaticie. Ea a fost numita dupa Tippi Hedren. In timpul sederii ei in Namibia, s-a imprietenit cu animalele, inclusiv cu un elefant in varsta de 28 de ani pe nume Abu, un leopard poreclit J&B, crocodili, pui de leu, girafe, cameleoni, struti, un pui de zebra, suricate, un ghepard, un sarpe, un papagal gri african, etc. De asemenea s-a imprietenit cu Bosimanii si cu membri tribului Himba din Kalahari, care au invatat-o cum sa supravietuiasca doar cu radacini si fructe de padure si sa vorbeasca limba lor.

The Power of Nonviolence: Dr. Arun Gandhi.. Puterea non-violentei: Dr. Arun Gandhi

RO:

Istorisirea nepotului lui Mahatma Gandhi

Dr. Arun Gandhihttp://arungandhi.org/ 

Doctorul Arun Gandhi, nepotul lui Mahatma Gandhi şi fondatorul Institutului M.K.Ghandi pentru Viaţă Fără Violenţă, la cursul său din 9 Iunie la Universitatea din Porto Rico, a spus următoarea istorioară, ca exemplu de viaţă fără violenţă din partea părinţilor lui: 

“Aveam 16 ani şi locuiam cu părinţii mei în Institutul pe care bunicul meu l-a fondat în afară, la 18 mile de Durban, Sudafrica, în mijlocul plantaţiilor de zahăr.

Locuiam destul de departe de oraş şi nu aveam vecini, aşa că mie şi celor două surori ale mele, ne entuziasma posibilitatea de a merge în oraş să ne vizităm prietenii sau să mergem la cinema.

Într-o zi tatăl meu mi-a cerut să-l duc la oraş pentru a asista la o conferinţă care dura o zi întreagă şi eu am profitat de această oportunitate.

Oameni exceptionali

Oameni exceptionali

Recent o batranica de 98 de ani pe nume Irene a murit.. dar dincolo de banalitatea acestei morti... 



Irena Sendler

Irene, in timpul celui de al doilea razboi mondial, fiind de etnie germana, a cerut permisiunea sa lucreze in Lagarul de concentrare pentru evrei din Varsovia ca si croitoreasca sau femeie de servici. Mai tarziu s-a dovedit a  avea un motiv bine intemeiat: aflase ce intentiile pe care le aveau nazistii cu copiii evreilor. 

GEOGRAFII CULINARE

Dr. Ovidiu Bojor - "Eu nu concep notiunea de batranete. 

Sunt vesnic tanar!!!!!

Rar am cunoscut o persoana ca prof. dr. Ovidiu Bojor! Octogenar – varsta la care multi semeni nu mai concureaza cu timpul, de o simplitate cuceritoare si un bun-simt mostenite din Maramuresul bunicilor sai, omul acesta aduce cu sine experienta anilor petrecuti la poalele Himalayei.

Expert al Natiunilor Unite pentru programele de dezvoltare industriala, doctorul-farmacist a participat la numeroase misiuni in Asia (India, Tibet, Nepal), de unde s-a intors cu o descoperire ce-ar fi putut sa-i aduca Premiul Nobel.

Despre ce este vorba?

In cursul expeditiilor, el a observat ca in zonele de munte oamenii nu sufera de diabet. Urmarindu-le alimentatia curenta, a remarcat consumul de castravete asiatic, un soi amar, dupa care simteau imediat nevoia de zahar. Astfel, Ovidiu Bojor a descoperit insulina vegetala, extrasa din castravetele amar! Recuperare meritorie pentru memoria inaintasului sau, inventatorul insulinei sintetice, Nicolae Paulescu, cel care a pierdut Premiul Nobel dintr-o eroare birocratica… Insulina vegetala, sub forma medicamentului denumit INSUVEG, a devenit un panaceu pentru milioane de bolnavi carora Ovidiu Bojor le scrie, astazi, despre cum sa manance pentru a trai pana la adanci batraneti.

In ultima sa carte, intitulata "Pledoarie pentru viata lunga", citim despre cele sapte elemente care prelungesc existenta. Primul este alimentatia. Profesorul Ovidiu Bojor a descoperit insulina vegetala studiind alimentatia traditionala nepaleza NEPALUL. De vorba, in primitorul apartament bucurestean al profesorului. Subiectul: alimentatia locuitorilor din zonele inalte, spre 4.500 m, unde sunt asezate ultimele sate. "Taranul de munte nepalez este la fel ca taranul roman – ne spune Ovidiu Bojor. Mi-am dat seama: aceeasi mentalitate, onestitate; pana si imbracamintea lui e la fel (cioareci si camasa peste cioareci). Il deosebeste, poate, efortul mare de a-si castiga existenta in conditii extreme. Are pamant arabil putin, dar foloseste inteligent irigatia gravitationala inca din secolul al XII-lea. Are pamant sarac, dar il ingrasa cu compost. Serpasii, originari din Tibet, oamenii inaltimilor, cunoscuti ca avand o cinste nativa, mananca un fel de mamaliga dacica (dhindo) din hrisca si mei, cu valoare nutritiva mare. Cu o farfurie de hrisca pisata si inmuiata cu apa si ardei iute, acesti serpasi duceau chiar si cate 10 ore in spate greutati de 90 kg, in general bagaje ale expeditiilor himalayene.

Licitatia

Mednyánszky, László
Tanarul soldat  (ca 1910)

CINE-L PRIMEŞTE PE FIUL...

Un om bogat, pasionat de artă, avea în colecția lui opere ale tuturor marilor maeștri, renascentiști, clasici și moderni, din toate școlile și curentele. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu, admirând minunatele piese din colecția lor.

Dar a izbucnit războiul și fiul a fost înrolat și  trimis la luptă. El a dat dovadă de mult curaj și a murit la datorie, în timp ce salva viața unui camarad. Cînd a primit anunțul, tatăl a fost profund îndurerat de pierderea unicului său fiu.

O lună mai târziu, a auzit bătăi la ușă. În prag stătea un tânar cu un pachet mare în brațe...El a spus:

- Domnule, nu mă cunoașteți. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastră și-a dat  viața. În acea zi el a salvat multe vieți ale celor răniți dar, în timp ce încerca să mă ducă pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a străpuns inima, el murind  pe loc... Deseori ne vorbea  de dumneavoastră și despre pasiunea pe care o aveți pentru artă.

Tânărul i-a înmânat  pachetul.

- Știu că este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins că fiul dumneavoastră ar fi vrut să aveți acest tablou.