Casuta din padure, varianta pupazii

Casuta din padure

Personal sunt de acord cu pupaza

In padurea cu alune

Aveau casa trei pitici

Vine pupaza si spune:

“Simptomatic, idiosincrazia dilematica isi reverbereaza atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent si disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievala, capsuland filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al transmigratiei alchimice inspre circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice inspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista, intr-o veritabila recrudescenta de esenta – in ultima intanta- ludica, torturant-metafizica a senzorialitatii iluzorii, dar atat de vibrant hedonistic reprezentate, inteleasa ca o negare lipsita de rigurozitatea demersului stiitific, posesoare a unei natui mai curand intuitiva si instinctuala a acelor cauze primare, antepostulate de ganditorii clasicismului elen in perioada de maxima inflorire a democratiei antice, urmata -asa cum stim inca din traditia empirismului occidental care se sustrage inferentelor mediate- de deconstructia treptata a modelelor eluctabil utopice de inflexiune sociala reflexiva, contextual orientate inspre sevele pulsatorii ale neoclasicismului modern, ale carui ramificatii pot fi, totusi, percepute indubitabil mai curand a priori ca fiind personificari oximoronice volitiv-diminutivale ale starilor extatice, autosuficiente degajate prin intermediul apropierii omului de incantatiile onomatopeice ale naturii, impletite intr-un conglomerat de relativism amorf cu rol partial catalizator dar fiind si un filtru prin catharsisul emanat de intreaga arborescenta desemnata conventional ca "fiinta universala", in care se regasesc avanposturile ultime ale increatului semimaterializat, asta daca privim holistic hermeneutica afirmatiei mele, bineinteles, in nici un caz din perspectiva marginitoare a fracturismului osmozei neeuclidiene, care diverge ca factor de bruiaj in lumina degradanta a cortexului evanescent al acestui univers prafuit de amprenta maculanta a ingradirilor stranietatii darwiniene, dezolantei cioraniene si frustrarii freudiene, pentru a numi doar cateva.

Parerea mea.”

Epilog: Pupaza a fost - imediat - contactata de Microsoft sa fie Manager la departamentul PR.

Daruind vei dobandi de Nicolae Steinhardt

Daruind vei dobandi de Nicolae Steinhardt

Orb, neghiob si stramt la minte, cum ma aflu, n-am fost totusi atat de stupid si nestiutor incat sa cred ca Hristos ne cere sa dam din prisosul nostru: asta o fac doar si paganii. Am fost insa indeajuns de nepriceput si de ratacit in bezna spre a cugeta - ceea ce pare intru totul conform cu invatatura crestina - ca ni se cere sa dam din putinul nostru, de nu si din prea putinul nostru. Ba am si mers pana la a ma invoi cu ideea ca din pilda celor doi bani aruncati de femeia vaduva in cutia darurilor (Marc 12, 41-44 ; Luca 21, 1-4) reiese indemnul de a da tot ce avem, toata avutia noastra.

A fost nevoie sa nimeresc a citi, acum catva timp, un text al poetului francez Henri Michaux (1899-1998) pentru a intelege, cutremurandu-ma, infiorandu-ma, ca Hristos ne cere cu totul altceva.

Si anume: sa dam ce nu avem.

Orb, neghiob si stramt la minte am fost. Si ferecat in chingile bunului simt celui mai lamentabil. Cum de mi-am putut inchipui ca Hristos-Dumnezeul care a primit sa Se intrupeze si sa moara pe cruce aidoma celui mai nefericit si mai ticalos dintre muritori, ne va cere sa dam din prisosul ori putinul avutului nostru ori chiar avutul acesta intreg? Cum de ne-ar fi chemat la actiuni atat de simple, de apartinatoare lumii acesteia, de posibile adica?!

Paul Claudel nu ni-l definise oare pe Dumnezeu atribuindu-I grairea: De ce va temeti? Sunt imposibilul care va priveste?

Hristos, asadar, aceasta chiar ne cere: imposibilul: sa dam ce nu avem.

Dar sa-l ascultam pe Michaux: in manastirea unde ar dori sa fie primit se prezinta un candidat la calugarie. Ii marturiseste staretului : sa stiti, Parinte, ca nu am nici credinta nici lumina nici esenta nici curaj nici incredere in mine si nici nu pot sa-mi fiu mie insumi de ajutor, iar altora cu atat mai putin; nimic nu am.

The Stella Awards.. Premiul Stella

RO: Premiul Stella

Premiul Stella este acordat pentru cele mai stupide procese din Statele Unite, este un premiu numit dupa Stella Liebeck - de 81 ani - care a dat in judecata McDonalds pentru ca si-a varsat in poala o ceasca de cafea si a suferit arsuri de gradul 3. A castigat 2.9 milioane $... E cunoscut faptul ca americanii se dau in judecata pentru orice, dar astea depasesc intelegerea umana, cel de pe primul loc e pur si simplu un scenariu SF ...

Cititi si va minunati.

- Locul 5 - Kathleen Robertson, Austin, Texas, a primit o despagubire de 780.000 de dolari. Ea si-a fracturat glezna intr-un magazin de mobila, dupa ce s-a impiedicat de un baietel care alerga prin magazin. Verdictul tribunalului i-a surprins pe proprietarii magazinului avand in vedere ca nazdravanul era chiar copilul doamnei Robertson!

The right angle.. Unghiul corect

Retete stravechi, incercate, deci sigure

Retete stravechi, incercate, deci sigure

Cititor Formula AS 

REUMATISM 

Fiere de porc si alcool

Un kilogram de fiere de porc sau de vita (se ia de la abator) se da prin masina de tocat carne si se amesteca cu un litru de alcool de 90gr.. Se lasa 7 zile la soare. Vara, ne ungem cu preparatul pe tot corpul si ne intindem la soare 2-3 ore, pentru a transpira. Capul il protejam cu o palarie de paie, in care punem o frunza de brusture. Repetam procedeul zi de zi, ori de cate ori e soare.

Dupa baia de soare, nu ne spalam, ci imbracam o camasa mai veche pe care o lasam pe noi si noaptea, caci si noaptea preparatul va intra si mai bine in piele. A doua zi ne spalam bine pe tot corpul.

Cu o singura sticla din acest preparat se vindeca orice reumatism aflat in faza incipienta; cu doua sticle, avem liniste un an-doi. Tratamentul trebuie repetat.

Bai cu vreji de rosii

Se taie, toamna, vrejii care raman dupa culesul tomatelor. Se iau 2-3 tulpini si se fierb 20 de minute, intr-un litru de apa. Se fac bai ale zonelor dureroase sau se pun comprese. Repetate an de an, baile ne tin articulatiile flexibile ca in anii tineretii. Fiertura de vreji se poate reincalzi si folosi de doua-trei ori.

Bai de ovaz

Puternic anti-reumatice sunt baile de paie de ovaz adunate cand da spicul, dar si mai tarziu. Se fierb in apa, se fac bai de 20-25 de minute.

Bune sunt si baile de frunze de paltin, de pleava de fan, de frunze de nuc, de cetina de brad, de boz (toata planta), de castane salbatice.

Bai cu bicarbonat

Se fac 15 bai cu bicarbonat de sodiu, o lingura si jumatate la un litru de apa fiarta. Produc un efect excelent. Apa de la o baie se reincalzeste de doua ori.

Covaseala de grau

1 kg grau curat, 1,100 kg zahar, 50 g drojdie se pun intr-un vas mare, in 5 litri de apa curata. Se amesteca si se lasa 21 de zile la covasit. Se strecoara. Se beau cate 100 ml pe zi.

Sunatoare cu miere

Un pumn de floare de sunatoare se pune intr-un litru de apa ce da in clocot. O lasam sa fiarba 10 minute descoperit, apoi se lasa sa se raceasca 15 minute. Se strecoara si se pune intr-un vas peste un kilogram de miere. Se adauga 1/4 litru rachiu de drojdie. Se amesteca bine si se pune la sticle. Se ia cate o cescuta, cu 15 minute inainte de masa.

Gasim intotdeauna doar ceea ce cautam

Gasim intotdeauna doar ceea ce cautam 

Ratacind pe ici, pe colo, un caine urias ajunse intr-o odaie care avea pe toti peretii oglinzi imense. 

Astfel, se vazu dintr-o data inconjurat de caini. Se infurie, incepu sa scrasneasca din dinti si sa maraie. Fireste, si cainii din oglinda facura la fel, descoperindu- si coltii fiorosi.

Cainele nostru incepu sa se invarta vertiginos intr-o parte si in alta pentru a se apara de atacatori, dupa care - latrand cu furie - se arunca asupra unuia dintre presupusii sai adversari. In urma puternicei izbituri in oglinda, cazu la pamant fara suflare si plin de sange. 

Daca ar fi dat din coada prieteneste o singura data, toti cainii din oglinda ar fi raspuns in acelasi fel. Si intalnirea lor ar fi fost o sarbatoare!! 

  

----------------------------------------------------------

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba: 

- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati? 

Batranul ii raspunse printr-o intrebare: 

- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii? 

- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo. 

- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul. 

Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare: 

- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati? 

Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare: 

- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?  

- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit. 

- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul. 

Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si, pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros: 

- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane? 

- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.

Bucatarii cand se plictisesc - partea a treia.. When chefs get bored - part three