Ode To The Onion... Oda cepei de Pablo Neruda

RO: Oda cepei 

de Pablo Neruda

Ceapa,
limpede sip,
petala cu petala
frumusetea ta s-a-nchegat,
solzi de clestar te-mplinira,
si in taina taranei obscure
pantecul tau de roua se rotunji.
Dedesubtul pamatului
minunea, se-nfaptui
si cand tulpina ta verde,
firava, se isca
si se nascura
frunzele tale, ca lancii-n gradina,
pamantul isi arata intreaga putere
in goliciunea ta stravezie.
Si dupa cum mareai cea departata
isi zamisli inca o data magnoliile,
inaltand sanii
Afroditei,
tot asa pamantul
te-a zamislii
pe tine, ceapa,
limpede ca o planeta,
menita
sa stralucesti,
constelatie statornica,
roza invoalta de apa,
pe masa saracilor.
Darnica,
tu iti desfaci
globul tau proaspat
in clocotul
ceaunului ce fierbe
si fasia ta de clestar
in caldura aprinsa a untdelemnului
se preface intr-un carliont auriu de pene.
Dar n-am sa uit nici cat de puternic
inrauresti tu savoarea salatei,
si parca si cerul contribuie,
dandu-ti forma delicata a grindinei,
intru slavirea luminii tale
risipita pe emisferele unei tomate.
Dar cand ajungi
in mana poporului
stropita cu untdelemn,
presarata c-un strop de sare,
tu astamperi foamea
zilierului, truditor pe drumul cel greu.
Stea a saracilor,
zana buna
infasurata
in foita gingasa,
tu iesi din tarana
vesnica, neatinsa, neprihanita,
ca o samanta de stea
si atunci cand cutitul
te taie-n bucatarie,
se naste singura lacrima
fara durere.

Tu ne faci sa plangem fara mahnire.
Eu am slavit tot ce-i pe lume, ceapa,
dar tu imi pari mai frumoasa
decat o pasare
cu penele scaparatoare,
pentru ochii mei tu esti
o sfera cereasca, o cupa de platina,
un dans nemiscat

de anemona alba ca neaua.
Mireasma pamantului e vie in fiinta ta de clestar.

EN: Ode To The Onion 

by Pablo Neruda

Onion,
luminous flask,
your beauty formed
petal by petal,
crystal scales expanded you
and in the secrecy of the dark earth
your belly grew round with dew.
Under the earth
the miracle
happened
and when your clumsy
green stem appeared,
and your leaves were born
like swords
in the garden,
the earth heaped up her power
showing your naked transparency,
and as the remote sea
in lifting the breasts of Aphrodite
duplicating the magnolia,
so did the earth
make you,
onion
clear as a planet
and destined
to shine,
constant constellation,
round rose of water,
upon
the table
of the poor.


You make us cry without hurting us.
I have praised everything that exists,
but to me, onion, you are
more beautiful than a bird
of dazzling feathers,
heavenly globe, platinum goblet,
unmoving dance
of the snowy anemone


and the fragrance of the earth lives
in your crystalline nature.