MAXIME MINIMALIZATE

• "Ia lucrurile aşa cum sunt", şi-a zis hoţul.

• "Omul e animalul care gândeşte", gândi un animal.

• "Măsura tuturor lucrurilor este omul" zise chefliul care întrecuse măsura. 

• "Ai izbutit? - Continuă! N-ai izbutit? - Continuă, zise atletul, şi continuă să alerge, deşi ajunsese la capătul cursei.

• "Toate curentele sociale generoase pornesc de la ştiinţă, literatură, învăţătură, numai curentul electric porneşte de la hidrocentrală", constată electricianul.

• "A trăi înseamnă a fi angajat", îşi aminti sinucigaşul, rupând fişa de angajare.

• Un barman către comisia de control care-l acuză de falsificarea băuturilor alcoolice:"Urâţi-mă, dar nu mă suspectaţi".

• "Eu sunt câte puţin din tot ce se întâmplă", îşi zise papagalul poliglot.

• "Şi totuşi se învârte", constată el, gândindu-se la vecinul, şomer, care-şi cumpără o maşină nouă.

• "Este mult mai plăcut să dai decât să primeşti", gândi pugilistul. 

• "Nu trebuie niciodată să ţi se pară ceva cu neputinţă", a exclamat o maimuţă care-şi propusese să devină om.

• "Ironia e pudoarea umanităţii", afirmă unul ce se credea pudic şi astfel suportă cu resemnare ironia oricui.

• "Singura carte perfectă o scriam eu, dacă puteam", zise analfabetul.

• "Ascultă cu plăcere şi nu vorbi mult", îl povăţui soacra pe ginere. 

• "Cunoaşte-te pe tine însuţi", îşi zise necunoscutul recomandându-se sie însuşi.

• "E o plăcere dublă de a înşela pe înşelător", gândea calul care nu se voia înşelat.

• "Este înţelept nu cel ce se întristează de ce-i lipseşte, ci cel ce se bucură de ce are", a spus Democrit, însă nu-l putu determina să se bucure pe cel ce avea ciumă.

• Bulă către examinator: "Pune o întrebare cuminte şi vei auzi lucruri cuminţi".

• "- Luxul este o crimă împotriva umanităţii", zise D'Albert.

- "Ba, este unitatea de măsură a luminii", îl contrazise tehnicianul. 

• "Este o măsură în toate", zise Horaţius, însă fu contrazis de un obraznic, care întrecea orice măsură.

• "Călătoria de 100 de zile începe cu un pas", citi Bulă. apoi trase concluzia că cea de 200 de zile începe cu doi paşi.

• "Omul drept este un binefăcător", afirmă Voltaire, ceea ce-l făcu pe Bulă să constate că omul cocoşat este un răufăcător. 

Sursa: http://fs.unm.edu/RUP.pdf

De sezon... Despre porc - relatarile unui roman stabilit in SUA

De criză, de dor şi de fiţe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la ţară.

Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare şi nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat.

După ce mi-am ascuţit cuţitele pe gresia de la baie şi am procurat doi baloţi de paie, decor, uitaţi de un vecin în faţa casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat anunţ pe internet că doresc să achiziţionez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele şi, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mulţi!

Eu cred că toţi nebunii au fugit din lume şi s-au ascuns pe internet!

Dar divaghez! Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu dacă ştiu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curioşi că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că face mizerie multă. Cînd le-am spus că vreau să-l tai, au făcut ochii cît cepele şi m-au luat la rost că de ce.

Ca să-l mănînc, de-aia, le-am răspuns, moment în care şi ultimele rămăşiţe de simpatie, toleranţă şi înţelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut.Cum să omori un animal şi să-l manînci, aşa, ca un barbar?

Eh, cînd am văzut eu că ăştia sunt gata să sune la peta, am început să le descriu în amănunt operaţiunile specifice, insistînd pe secţionarea carotidei şi colectarea sîngelui într-un lighean, de preferinţă cu smalţul sărit, ca la mama acasă, în vederea preparării sîngeretelui şi mai ales a borîndăului.

N-am ştiut eu cum se zice în engleză la borîndău, la fel cum nu ştiu nici în româneşte, dar le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină de porumb cu sînge în loc de apă. Cred că vreo trei, mai simţitori, aşa, au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja se strînsese tot compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu milă, cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim şoriciul cu paie, sau la butelie, dacă stăm la bloc, şi tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe loc, cu puţină sare. Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind conştient că un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atîta atenţie nu o să mai prind, poate, niciodată. După ce epilăm animalul cu flacăra, continui eu, îl despicăm cu securea sau toporul, ce ne vine la mînă, şi scoatem organele, pe care le fierbem împreună cu capul, în vederea preparării caltaboşului. Ştiţi, bănuiesc le-am zis eu degajat, că pentru caltaboş se foloseşte intestinul gros, spălat facultativ şi opărit în apă cu ceapă, pentru mascarea miasmelor naturale. S-a plecat cu grupul după fraza asta, şi am mai rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger şi de stomac, cred, de fapt doi, că unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleză şi stă toată ziua cu căştile pe urechi, dar se alătură oricărui grup şi dă din cap aprobator la orice discuţie.

Cu restul cărnii, am zis eu mai departe, facem cîrnaţi, grătare şi sarmale, iar dacă răposatul a fost gras, putem să frigem şi o oală de jumări, aşa, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii.

Eu zic că au scăpat ieftin totuşi, pentru că dacă m-aş fi apucat să le povestesc cum se fac hot dogii şi parizerul pe care le înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital.

Mici secrete, mari remedii

Mici secrete, mari remedii

Mici secrete

1. Aveti pleoapele umflate la trezire? Fumigatiile cu un decoct de seminte de anason macinate, fac minuni!

2. V-au napadit furnicile? Bucatelele de asmatui si frunzele de rosii le alunga!

3. Petele de cerneala dispar de pe degete daca sunt frecate cu partea interioa­ra a unei coji de banana!

4. Anemia determinata de o hemoragie isi poate gasi remediul printr-o cura de caise, cu rezultate comparabile cazului in care este tratata prin cura cu ficat de vitel!

5. Aveti porii fetei dilatati? Un remediu usor: din parti egale de seminte de castravete, dovleac, pepene galben, se face pudra foarte fina (in rasnita de cafea sau cea de piper). Dizolvam trei linguri din aceasta pudra in lapte sau smantana, se mesteca bine si se obtine o pasta de consistenta unei masti. O aplicam pentru 30 de minute. Se indeparteaza cu apa calduta.

6. O ceapa sau un cartof taiate pe din doua sterg eficient petele si urmele degetelor de pe usi si ferestre.

Mari remedii

7. O poseta, o centura sau o pereche de pantofi, lacuite, isi recapata stralucirea, daca sunt lustruite cu ceapa.

8. Un mar pe zi va aduce mai mult decat pofta de viata! Consumat la trezire este digestiv, depurativ. Consumat inainte de culcare, poate inlocui pasta de dinti.

9. Un mar consumat seara este laxativ.

10. O felie de mar poate sa ne ajute atunci cand avem nevoie sa ne improspatam rapid fata si ne lipseste laptele demachiant.

11. Celor ce nu le place marul ca fruct, le este usor sa il introduca in portia zilnica, prin adaos la oricare dintre mancaruri, dat prin razatoarea fina.

12. Gripa va fi mai usor surmontata prin a consuma timp de trei zile doar 500 - 1000 g de mere date prin razatoare.

13. Sucul de mere va da vigoare aspectului pielii gatului, sanilor si fetei.

14. Extractul in miere de flori de mar calmeaza crizele de tuse.

Avoiding Boredom.. Cum sa Evitam Plictiseala

EN: Avoiding Boredom

This person has an ingenious solution for avoiding boredom: Take a colored paper out of your notebook and your commute will be changed forever!

RO: Cum sa Evitam Plictiseala

Aceasta persoana are o solutie ingenuasa pentru a evita plictiseala: ia o foaie colorata din caiet si persoana care calatoreste cu acelasi mijloc in comun este complet schimbata!

VARVARA ŞI MEDICUL

VARVARA ŞI MEDICUL

(Cabinet medical. Medicul, cu o figură suferindă, toarnă un praf oarecare într-un pahar cu apă, amestecă. După cum se pipăie, îl doare, foarte tare, stomacul. Cineva bate la uşă şi, imediat, intră Varvara, o femeie de la ţară, de vreo 70 de ani, cu o basma neagră pe cap şi cu o paporniţă în mână.)

VARVARA (înfiptă): Bună ziua, dom' doctor!

MEDICUL (făcând o schimă de durere): Bună ziua...

VARVARA (vorbeşte repede): Dom' doctor, sunt bolnavă greu! Nu mai am nimic sănătos în mine! Mă doare şi la lingurea, şi la gâlci, şi la ficaţi, şi la junghietură, şi la fiere, de inimă rea, şi la genunchi, tot, tot, tot mă doare! Am suferit şi de brâncă, şi de lingoare, şi de năduf, şi de trânci, ca ăştia de la oraş! Venii la Sultana, nepoată-mea, de mă plânsei la ea: Sultano, mor! „Cum să mori? Du-te şi dumneata la un doctor!“ - zice. Ştii că ai dreptate? - zic, şi hai să vin. Că mă doare toate, parcă sunt putredă pe dinăuntru. Da' mai ales mă doare aici! Parcă stă cineva cu un ac şi-uite-aşa, şi-uite-aşa mă-mpunge! O fi niscai pietre, domn doctor? (Îl priveşte interogativ pe medic.) Pietre la fiere?

MEDICUL: Se poate.

VARVARA: Asta e! Zic să iau trei săptămâni câte o ridiche neagră, s-o rad bine, s-o storc, să beau în fiecare dimineaţă câte o ceşcuţă, pe stomacu' gol! Nici în trei săptămâni, pietrele se macină, ca trecute prin valţu' morii! Aşa?

MEDICUL (chinuit de propria lui durere): Se poate.

VARVARA: Asta e! Da' vezi degetele astea, domn' doctor? Ia uite! Ia uite! S-au strâmbat de tot! Şi încheieturile mă dor, de dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa. O fi reumatism, de-ăla de strâmbă osu'?

MEDICUL: Se poate!

VARVARA: Asta e! Ştiu eu cum să scap de el. Pun zece lame în oţet de mere, las la soare zece zile, adaug zeama de la zece lămâi, lamele se topesc, adaug zece linguri de gaz, las iar zece zile şi, pe urmă, zece seri la rând, mă ung în locu' dureros. Ştii cum trece? Parcă îţi ia cu mâna! Adio durere, toată viaţa!

MEDICUL: Se poate!

VARVARA: Asta e! Of, şi la lingurea mă doare! Dimineaţa, când e burta goală, simt ca o arsură, chiar aici, în coşu' pieptului, de zici că am mâncat jăratic, nu alta. O fi ulcer?

MEDICUL (pipăindu-şi acelaşi loc dureros): Se poate!

VARVARA: Asta e! Păi, dacă iau o sticlă de ţuică de prună, da' ţuică, de vreo şaizeci de grade, şi topesc în ea flori de tei şi anghinare, şi sorb câte o gură înainte de fiecare masă, ca să spele bine buba de pe stomac, până-n şase luni eu cred că nu mai am nimic. Dumneata ce zici?

MEDICUL: Se poate!

VARVARA: Asta e! Domn doctor, vai de maţele mele! O gură de lapte dacă beau, pardon de expresie, fug la privată! O gură doar! Un ou dacă mănânc, uite-aşa mă frământă şi mă bolboroseşte. Cald beau, nu-mi prieşte. Rece beau, nu-mi prieşte! O fi vreo infecţie la maţe, nu?

MEDICUL: Se poate!

VARVARA: Asta e! Ard vreo doi-trei coceni de porumb, iau cenuşa, o pun într-o oală, fierb bine cenuşa, până se face apa moale la pipăit, ca apa de ploaie. Iau cositor, îl topesc într-o lingură, îl arunc în apă! Dacă beau apă de-aia, câte o ceaşcă dimineaţa şi seara, cred că scap de necaz, o să mă bucur şi eu de-o cană de lapte, că am vacă bună, dă douăzeci de litri pe zi. Oare scap?

MEDICUL: Se poate!

VARVARA: Asta e! (Satisfăcută.) Mulţumesc, domn' doctor! A avut dreptate nepoată-mea: stăăăm ca proştii, la ţară , în vârfu' muntelui, şi nu ne ducem şi noi la un doctor mare, să ne tratăm! Orăşenii, una-două, la dispensar. (Medicul se strâmbă de durere, îşi apasă stomacul, Varvara îi observă expresia de om suferind.) Aoleu, domn' doctor, te-o fi durând şi pe dumneata ceva?

MEDICUL (mestecând praful în paharul cu apă): Stomacul!

VARVARA (îi ia paharul din mână chiar când acesta îl duce la gură şi îl varsă la chiuvetă): Mai lasă-le morţii de doctorii domn' doctor! Îţi dau eu ceva, de-ţi ia durerea cu mâna. Păi? Gata cu doctoriile! (Scoate din paporniţă o sticluţă, toarnă în pahar un lichid gălbui, îi dă să bea.) Ştii dumneata ce sunt doctoriile? Boală curată! Să-ţi spun eu ce fac ele pe dinăuntru. Se strâng, sestrâng, se strâng, până năpădesc undeva, pe ficat, pe splină, pe ceva acolo, şi când au năvălit, gata boala în locu' ăla! Te vindeci într-un loc şi te betegeşti în altu'! Uite, bea ceaiu' ăsta, din zece buruieni, pe care-l ştiu de la bunica. Şi ea tot de la bunica ei îl ştia! Cum bei, cum ţi-a luat durerea. (Medicul bea, se strâmbă, nu-i prea gustos.) Cam amară, da' ce bine face! Şi-al meu, într-o zi, tot aşa: „Varvaro, mă arde în coşu' pieptului, mă prăpădesc!“ Fugi, mă, de-aici! Îţi fac eu un ceai... I-a luat cu mâna. (Îl cercetează pe medic.) E? Cum e? Mai bine?

MEDICUL: Ceva mai bine...

VARVARA: De când te doare?

MEDICUL: De vreo trei zile...

VARVARA: Şi să stai dumneata aşa? Dacă te mai doare, să trimiţi după mine, şi te vindec pe loc!

MEDICUL: Unde să trimit?

VARVARA: Varvara, comuna Sudiţii din Râpi. Persoană cunoscută, nu-i nevoie de număr. Mai doare?

MEDICUL: Nu. (Sparge o fiolă, vrea să o bea.) Dacă-mi trece şi durerea de cap, o să mă simt chiar foarte bine!

VARVARA (îi ia fiola din mână, o aruncă în coş): Doctorie pentru o durere de cap, domn' doctor?! Păi, ştii de ce te doare capul?

MEDICUL: Cred că am răcit...

VARVARA: Aş! De la sânge e! Se strânge prea mult sânge în cap. Vine de colo, de colo, se-nghesuie în cap şi apasă pe creier. Ca să-ţi treacă, trebuie să-l dai înapoi, cu o frecţie bună la ceafă. (Îşi scuipă degetele, îi face o frecţie zdravănă medicului.) Scuipi puţin pe degete şi te frecţionezi bine-bine...

MEDICUL: De ce să nu dai cu puţin spirt?

VARVARA: Spirtu' nu-i bun, că nu alunecă. (Îşi scuipă iar degetele, îl frecţionează, medicul se supune docil.) Simţi, aşa, cum se duce durerea?

MEDICUL: E mai bine...

VARVARA: Şi încă ce bine! Acum să-ţi pun şi o prişnuţă cu puţin muştar. (Caută în paporniţă.) Eu nu plec de-acasă fără muştar! E bun la multe! (Presară muştar pe un prosop, îl leagă pe medic la cap.) O să te înţepe puţin, o să se-nroşească pielea, da' asta înseamnă că muştaru' lucrează! Înţeapă?

MEDICUL: Puţin...

VARVARA: Îşi face efectu'! Te mai doare tot aşa?

MEDICUL: Mi-a mai trecut.

VARVARA: Asta e! (Îi frecţionează încet tâmplele, în timp ce şopteşte ceva de neînţeles.) Ptiu! Ptiu! Fugi diavole!... Te-am şi descântat, domn' doctor! Să nu fii deocheat! Câte femei trec pe-aici!... Te mai doare?

MEDICUL: Nu! Mă simt chiar bine.

VARVARA: Ei, dacă te simţi bine, am plecat.

MEDICUL: Mai stai puţin. Ştii ce te rog? Dacă tot m-ai doftoricit, dă-mi ceva pentru ficat. (Îi arată.) Mă doare sub coastă, până aici, în faţă. Ia uite cum s-a umflat...

VARVARA: Ei, păi ăsta nu-i ficatu', domn' doctor! Asta-i fierea, fir-ar ea să fie, că numai rău face! (Caută în paporniţă.) Da' cu mine nu-i merge! Adusesem ceva pentru o vară de-a doua, curieră la fabrica de cuie. Buruienile astea le strâng toamna, târziu, după ce dă bruma. Dacă n-a dat bruma, nu sunt bune. (Toarnă câteva picături într-un pahar, îi dă să bea.) Bea asta, domn' doctor. Are şi gust bun. Aşa... (Umple o sticlă cu apă caldă.) Acum trebuie să pui căldură multă, să se dilate fierea şi să intre la ea fiertura de buruieni. Culcă-te pe sticla asta de apă caldă! Că dumneata n-ai pietre ca mine.

MEDICUL: Dischinezie biliară!

VARVARA: Se poate!

MEDICUL: Fierea leneşă...

VARVARA: Se poate! Da' să nu te mai aud cu tot felul de doctorii, că te nenoroceşti! (Îl conduce la pat, îl culcă, îl înveleşte.) Acum stai aşa lungit, vreo jumătate de oră, şi-ţi ia cu mâna. Te simţi mai bine?

MEDICUL: Mult mai bine.

VARVARA: Nu-ţi spun eu? Nici n-ajung la Sultana, nepoată-mea, că eşti sănătos! (Scoate din paporniţă un ştergar cu ceva în el, o sticlă cu dop din cocean de porumb, le pune pe masă.) Domn' doctor, las aici pe masă ceva pentru dumneata. Că noi, ăştia de la ţară, n-avem cum să ne-arătăm altfel recunoştinţa. Câteva ouă, un ghem de unt, da' unt, nu aşa... Unt de la vaca mea. Ţi-am spus că am vacă frumoasă! O sticlă de fetească neagră, ceva rar, că băiatu' meu are câteva fire de vie în bătătură. Nu, te rog domn' doctor, nu mă refuza! Stai cuminte acolo! O dată am venit şi eu la doctor! Consultată ca acum n-am fost în viaţa mea! Are dreptate Sultana, nepoată-mea. Plec la mine, acasă, la ţară, fac tot ce mi-ai spus dumneata şi, dacă nu mi-o trece, mai vin o dată, să-mi schimbi tratamentu'! Aşa?

MEDICUL: Se poate!

VARVARA: Mulţumesc şi sănătate!

MEDICUL: Vino, te rog, mai aproape! (Scoate un pachet de ţigări Kent şi i-l oferă.) Pentru soţul dumitale! Fumează?

VARVARA: Scoate fum ca o fabrică! (Ia pachetul.) Mulţumesc! Mă grăbesc să-i spun Sultanei ce-am făcut! Bună ziua. (În prag se mai întoarce o dată spre medicul care stă bolnav, legat cu muştar la cap şi cu sticla de apă caldă la fiere.) Săracu' domn' doctor, e bolnav rău. (Iese grăbită.)

Dad's funny answers to baby daughter's daycare questionnaire.. Raspunsurile amuzante ale unui tata pentru chestionarul de gradinita al fiicei sale

EN: Dad's funny answers to baby daughter's daycare questionnaire

What do you do when you’re a parent and you are asked to complete a personality survey for a daycare for your 11-month-old (who obviously can’t fill it out herself)?

This dad did what any parent with a wicked sense of humor would do: he was totally honest (well, mostly anyway). And his answers were funny enough for the daycare employees to appreciate:

“When daycare, completely seriously, asks my friend to answer stupid questions on behalf of his 11 month old daughter, it is inevitable that stupid answers is what they’ll receive,” the friend who posted it to Reddit said. She also pointed out that even though sleep depravation is misspelled, it might be fairly close to the truth. Right, parents?

Halate albe

Halate albe

La 18 ani, m-am dus la un medic pentru un consult. Am fost trimisă la alţi patru de diverse specialităţi, pipăită, dezbrăcată de fiecare dată, mi s-au făcut diverse măsurători, mi s-au prescris medicamente pentru o zi şi am fost chemată din nou a doua zi la consultaţie...

Am împlinit 55 de ani, m-am prezentat la un medic, am cerut o consultaţie generală, mi-a luat pulsul, mi-a prescris medicamente pentru o lună, fără a mă dezbrăca sau pipăi...

Ca să vezi ce rapid s-a dezvoltat medicina!

 * * * 

O tânără vine la doctor cu un bebeluş în braţe.

TÂNĂRA: Domn doctor, cred că micuţul e bolnav. Deşi mănâncă bine, a pierdut 300g în ultima săptămână.

DOCTORUL: Nicio grijă, rezolvăm. Suge la piept sau îi daţi lapte praf?

TÂNĂRA: De la piept, domnule doctor.

DOCTORUL: Atunci vă rog să vă dezbrăcaţi ca să vă examinez.

Tânăra îşi dă bluza jos, îşi desface şi sutienul. Doctorul îi palpează sânii, o mulge, examinează îndeaproape sfârcurile şi, în cele din urmă, nedumerit, pune gura şi suge de la ambii sâni. Apoi, radios, pune diagnosticul:

DOCTORUL: Bineînţeles că slăbeşte copilul, dumneavoastră nu aveţi lapte, doamnă!

TÂNĂRA: Normal. Eu sunt mătuşa copilului!